Shutter.

Mi-era dor de un film vazut la pece, ca in ultima vreme m-am cam imprietenit cu teveu' si seriale retardate cu preoti si calugarite detectivi si alte treburi avocatesti de pe vremea lu' Pazvante Chioru'.
Asadar, scos film recomandat de cineva (ok, nu mai tin minte cine, da' o sa se recunoasca singur acel cine si o sa ma injure cu drag si dor), uitat la el.



Shutter. (2008)



Simpaticut filmuletu', ma asteptam actiunea sa fie asa cum o si fost, in schimb m-o surprins finalu'. Si la mine, finalu' face tot filmu' / cartea. Asadar, minusu' ar fi ca timp de cam 70 de minute o fost destul de previzibil, genu' de film cu fantome si alte chestii de astea malefice si nasoale. Si restu' de zece minute is plusu'.

Acuma o intrebare buna ar fi de ce scriu eu despre un film? Si mai ales, de ce scriu asemenea platitudini despre un film?

Probabil ca statu' in casa azi si cititu' Muntelui vrajit a lu' Thomas Mann m-o cam afectat, din cauza diverselor si eventualelor conexiuni pe care mintea mea se gandeste ca ar fi cazu' sa le faca.

Eh, in inca 300 de pagini, imi trece.

P.S. Trebuie sa-mi repar camera. Naspa moment.