Ciuleandra

Ziceam acuma ceva timp ca-mi doresc sa gasesc o carte care sa-mi placa intr-adevar. Si dupa vreun an si ceva de cautari, am gasit-o. "Ciuleandra", de Rebreanu. Ii o carte care probabil o sa ma marcheze ceva timp.

- Taci!.. Taci!... Taci!...
O pravalise pe sofa si, cu genunchiul drept, ii zdrobea sanii. Degetele si le infipsese in gatul ei plin si alb, parc'ar fi vrut sa inabuse un raspuns de care se temea.

"Batranul isi relua insa plimbarea , ca si cand mergand in trecut ar fi vrut sa ajunga la o tinta in viitor.."

-Ma crezi si las?
-Asasinii sunt de obicei lasi, riposta cu o raceala taioasa.

Ai dreptate… Ai omorât-o chiar de două ori; întâi i-ai ucis sufletul când ai luat-o și a doua oară i-ai ucis și trupul! Așa e.

C’est Ciuleandra, vous savez? … Vous m’avez permis, n’est-ce pas? C’est vous qui m’avez dit: “Vas-y!” Alors vous ne pouvez pas etre fache, papa! Et puis c’est tres amusant … oui … tres …

Nu am scris exact citatul care imi place cel mai mult, ca sa nu fie spoiler.
Concluzionand, o carte pe care o recomand. O carte care mi-a amintit si mi-a explicat. O carte care m-a facut sa inteleg ambele ipostaze, atat a criminalului, cat si a victimei. O carte care m-a ajutat sa iau o decizie.


Reluand: