Ma gandeam acuma vreo luna, doua, trei sa-nchid chestia asta care cica-i blogu' meu. Da' hai sa-l mai las, poate oi mai avea chef de vorbit singura. Oricum, here we are, chestie scrisa-ntr-o noapte-n oras, cand gandeam in franturi de fraze.
Bradu' ala ii frumos. Are luminite rosii. Se aprind, se sting.. Si oameni trec prin fata lui.. Nu, prin fata mea. De fapt, nu conteaza, tot ce conteaza ii ca is aici si nu acolo. Macar muzica ii incet aici. Imi place. Si ma doare mereu, poate fizic, sau mai sigur nu. Nu stiu ce ii asta, dar poate.
Sunt jos, dar am sa ma ridic. Si-am sa plec si din baru' asta. Nu?
Dar mai stau momentan. Ei vorbesc despre lucruri care-mi plac, desi nu le prea-nteleg. Da, aici ii frumos. Bradu'.
Si ceea ce n-am scris niciodata, cat as fi vrut o imbratisare aseara.
Asta-i tot ce-am vrut sa zic din barul cu brad cu luminite rosii.
(Si cate or mai fi!)
Si probabil ar fi de asteptat si un rezumat al anului sau mai stiu eu ce chestii de genu'. Da' n-are rost, mi-i de ajuns cat ma gandesc pe parcursu' anului propriu-zis la ce n-am facut sau la ce am facut. De ce mi-as aminti din nou? Oricum, bradutu' meu artificial ii frumos.
fragmente
Cu 1 an în urmă
0 Idei straine:
Trimiteţi un comentariu