Si maine a fost o zi

Ca dupa un an

2011-12-27T01:56:00.000+02:00

Ma gandeam acuma vreo luna, doua, trei sa-nchid chestia asta care cica-i blogu' meu. Da' hai sa-l mai las, poate oi mai avea chef de vorbit singura. Oricum, here we are, chestie scrisa-ntr-o noapte-n oras, cand gandeam in franturi de fraze.

Bradu' ala ii frumos. Are luminite rosii. Se aprind, se sting.. Si oameni trec prin fata lui.. Nu, prin fata mea. De fapt, nu conteaza, tot ce conteaza ii ca is aici si nu acolo. Macar muzica ii incet aici. Imi place. Si ma doare mereu, poate fizic, sau mai sigur nu. Nu stiu ce ii asta, dar poate.
Sunt jos, dar am sa ma ridic. Si-am sa plec si din baru' asta. Nu?
Dar mai stau momentan. Ei vorbesc despre lucruri care-mi plac, desi nu le prea-nteleg. Da, aici ii frumos. Bradu'.
Si ceea ce n-am scris niciodata, cat as fi vrut o imbratisare aseara.
Asta-i tot ce-am vrut sa zic din barul cu brad cu luminite rosii.
(Si cate or mai fi!)

Si probabil ar fi de asteptat si un rezumat al anului sau mai stiu eu ce chestii de genu'. Da' n-are rost, mi-i de ajuns cat ma gandesc pe parcursu' anului propriu-zis la ce n-am facut sau la ce am facut. De ce mi-as aminti din nou? Oricum, bradutu' meu artificial ii frumos.

Un ceva, editie de semi-primavara

2011-03-14T21:34:00.009+02:00

Asta ii un post cu poze. Nu musai poze faine. Poze care-mi plac. Poze pe care le-am vazut azi, cautand nimica. Sau ceva.
Ordine aleatorie.

O zi ca oricare alta.

2011-02-08T23:25:00.008+02:00

As vrea sa zici ceva. Nu despre asta. Si nici despre aia. As vrea sa zici ceva despre orice. Nu ma simt bine. Si cand nu ma simt bine, imi place sa ascult povesti. Povesti despre orice.

Si mie-mi place sa povestesc cateodata. Sau imi placea. Nici nu mai stiu bine. Nici nu ma mai stiu bine. Cred ca-s putin cam speriata. Dar o sa-mi treaca. Atunci cand o sa aflu ce ma sperie. Poate zgomotu'. Poate linistea. Poate nimica.

Chiar daca tu n-ai sa zici ceva. Si eu am sa astept sa mi se spuna ceva. Orice, nu-s pretentioasa azi. Azi vreau sa ascult. Insa probabil am vorbit prea mult.

Sau poate am sa ma astept sa-mi spun ceva. Sa ma-nvat sa-mi vorbesc din nou.

Ciuleandra

2011-01-31T19:02:00.002+02:00

Ziceam acuma ceva timp ca-mi doresc sa gasesc o carte care sa-mi placa intr-adevar. Si dupa vreun an si ceva de cautari, am gasit-o. "Ciuleandra", de Rebreanu. Ii o carte care probabil o sa ma marcheze ceva timp.

- Taci!.. Taci!... Taci!...
O pravalise pe sofa si, cu genunchiul drept, ii zdrobea sanii. Degetele si le infipsese in gatul ei plin si alb, parc'ar fi vrut sa inabuse un raspuns de care se temea.

"Batranul isi relua insa plimbarea , ca si cand mergand in trecut ar fi vrut sa ajunga la o tinta in viitor.."

-Ma crezi si las?
-Asasinii sunt de obicei lasi, riposta cu o raceala taioasa.

Ai dreptate… Ai omorât-o chiar de două ori; întâi i-ai ucis sufletul când ai luat-o și a doua oară i-ai ucis și trupul! Așa e.

C’est Ciuleandra, vous savez? … Vous m’avez permis, n’est-ce pas? C’est vous qui m’avez dit: “Vas-y!” Alors vous ne pouvez pas etre fache, papa! Et puis c’est tres amusant … oui … tres …

Nu am scris exact citatul care imi place cel mai mult, ca sa nu fie spoiler.
Concluzionand, o carte pe care o recomand. O carte care mi-a amintit si mi-a explicat. O carte care m-a facut sa inteleg ambele ipostaze, atat a criminalului, cat si a victimei. O carte care m-a ajutat sa iau o decizie.

Reluand:

Remembrance.

2011-01-23T20:38:00.004+02:00

Odata cineva mi-a spus (impropriu spus) niste versuri. Mi-i dor.

Had I the heavens’ embroidered cloths,
Enwrought with golden and silver light,
The blue and the dim and the dark cloths
Of night and light and the half light,
I would spread the cloths under your feet:
But I, being poor, have only my dreams;
I have spread my dreams under your feet;
Tread softly because you tread on my dreams.

In a heartbeat

2011-01-18T15:09:00.005+02:00

Da, inainte scriam chiar frumos. Inainte pagina goala nu era o provocare. Poate ca acuma ma simt prea batrana sa mai scriu, desi foaia.. foaia a fost mereu cu mine.

Sunt batran, doamna.

Chiar is. Nu credeam ca vor veni vreodata cei 20 de ani. Nu credeam ca voi fi asa, nu credeam ca voi fi la fel. Dar atat de diferita. Speram ca poate o sa fiu mai fericita. Intr-un fel. Intr-un fel am fost. Dar am adunat si multe tristeti care nu si-au avut vreodata rostu' si la care incerc sa nu ma gandesc prea des. Am adunat multe greseli pe care nu le pot repara si multe vise pe care n-am facut tot posibilu' sa le indeplinesc.

Dar am invatat multe. Am invatat ca viata nu-i asa simpla cum am crezut odata. Am invatat ca mereu sunt eu pentru mine, desi si unii oameni sunt pentru mine. Am invatat sa lupt pentru ceea ce vreau. Am invatat ca mai am destule de invatat. Am trecut prin multe si multe au lasat cate o urma. Uneori materiala. Stiu ca odata o sa trebuiasca sa iau viata in serios, dar poate ca inca pot ramane copil.

Si astept timpul sa treaca, asta-i tot ceea ce am de facut.

Is la fel de naiva in relatiile cu oamenii, dar cred mai mult si mai putin. Imi place berea la fel de mult. Dar de data asta ii fara alcool. Merg in la fel de multe locuri. Dar de data asta nu ma astept la nimica nou. Si are sens, si are logica.
Fac mai putine poze. Vreau mai putine amintiri. S-au adunat prea multe ca sa mi le mai amintesc. Si as vrea sa n-am nevoie de poze ca sa-mi aduc aminte.

Si la un moment dat n-o sa mai am nevoie.

Uneori si Alteori. Nonsensuri.

2011-01-14T01:52:00.004+02:00

Uneori doare sa fiu singura.
Alteori sa nu fiu singura.

Uneori ma mir cat curaj am avut.
Alteori ma gandesc ca asa ar trebui sa fiu mereu.

Uneori mi-i dor.
Alteori ma doare.

Uneori nu ma mai regasesc decat in cineva.
Alteori ma regasesc in toti.

Uneori timpu' nu trece de loc.
Alteori trece prea repede.

Uneori sper.
Alteori ma descurajez.

Uneori scriu aparente tampenii.
Alteori scriu lucruri atat de serioase incat nu trec niciodata de stadiul hartiei.

Uneori cateva ore fac un an.
Alteori anii trec degeaba.

Uneori am incredere si cred ca nu gresesc.
Alteori mi se dovedeste ca da.

Uneori sperantele ma fac sa zambesc.
Alteori zambesc cu adevarat.

Winamp

2010-12-27T17:41:00.003+02:00

Chestie de aia cu Winampu'. A treia zi de craciun, plictiseala ii mare.

1) If someone says 'Are you ok?' you say?
Pink Floyd - Shine on you crazy diamond (part I)

2) How would you describe yourself?
Haggard - Lost (Robin's song)

3)What do you like in a guy?
Pink Floyd - Another brick in the wall (part II)

4) How do you feel today?
Nox Arcana - Cthulhu

5) What is your life's purpose?
Gogol Bordello - Huliganjetta
*if situation is no win
anyhow I'm gonna win*

6)What's your motto?
Nox Arcana - Night Wraiths

7) What do your friends think about you?
Nox Arcana - The Raven

8) What do your parents think about you?
Therion - Rise of Sodom and Gomorrah

9) What do you think about very often?
System Of A Down - Darts

10) What is 2+2?
Pantera - Valhalla

11) What do you think of your best friend?
Gogol Bordello - Super Rifle

12) What is your life story?
Pink Floyd - Shine On You Crazy Diamond (Part VI-IX)
*Nobody knows where you are, how near or how far.*

13) What do you want to be when you grow up?
Ensiferum - Tale of Revenge

14)What do you think when you see the person you like?
Therion - Ginnungagap (prologue)
*Fall deep into Void, (in the) black hole of Nothing.*

15) What will you dance to at your wedding?
Gandul Matei - Requiem

16) What will they play at your funeral?
Blue Öyster Cult - Black Blade

17) What is your hobby/interest?
Nox Arcana - Oblivion

18)What is your biggest fear?
Lake of Tears - Tears

19) What is your biggest secret?
Pantera - 25 years

20)What do you want right now?
Rammstein - Adios

21) What do you think of your friends?
Gogol Bordello - 60 Revolutions

Shutter.

2010-11-28T01:26:00.000+02:00

Mi-era dor de un film vazut la pece, ca in ultima vreme m-am cam imprietenit cu teveu' si seriale retardate cu preoti si calugarite detectivi si alte treburi avocatesti de pe vremea lu' Pazvante Chioru'.
Asadar, scos film recomandat de cineva (ok, nu mai tin minte cine, da' o sa se recunoasca singur acel cine si o sa ma injure cu drag si dor), uitat la el.

Shutter. (2008)

Simpaticut filmuletu', ma asteptam actiunea sa fie asa cum o si fost, in schimb m-o surprins finalu'. Si la mine, finalu' face tot filmu' / cartea. Asadar, minusu' ar fi ca timp de cam 70 de minute o fost destul de previzibil, genu' de film cu fantome si alte chestii de astea malefice si nasoale. Si restu' de zece minute is plusu'.

Acuma o intrebare buna ar fi de ce scriu eu despre un film? Si mai ales, de ce scriu asemenea platitudini despre un film?

Probabil ca statu' in casa azi si cititu' Muntelui vrajit a lu' Thomas Mann m-o cam afectat, din cauza diverselor si eventualelor conexiuni pe care mintea mea se gandeste ca ar fi cazu' sa le faca.

Eh, in inca 300 de pagini, imi trece.

P.S. Trebuie sa-mi repar camera. Naspa moment.

Bucatele

2010-11-18T22:55:00.003+02:00

Se dezmembreaza. Ceva se desface in bucati, si inca nu realizez ce.
Si cand o sa o fac, o sa fie prea tarziu.
Ca de obicei.

Si de parca ar avea vreo legatura. De parca ar mai conta.
Mi-i dor.

Un ceva, editie de toamna.

2010-11-14T13:50:00.005+02:00

Atatea randuri nu am scris inca. Si atatea zile au trecut deja. Dar stii, stii ca si eu is acolo. Si aici. Ca de obicei. Impartita. In ganduri, in locuri si in uitari.
Diminetile de vara au trecut, toamna aproape a trecut. Dar alte dimineti vor mai veni, stii tu?
Si zile. Zile pe care ei le numesc "zile normale", insa mult prea zgomotoase, sufocante si lipsite de expresivitate. Zile anormale, de fapt.
Si localuri, aceleasi localuri in care ne petrecem obsedant noptile goale. Localuri uneori prea pline de oameni pe care nu ii vrem acolo. De ce?

Dar aici, in zid, sunt eu.

2010-10-21T20:03:00.003+03:00

Ii incredibil cat de usor putem uita lucrurile rele care ni s-au intamplat. Perioadele negre prin care am trecut.

Nu crezi? Nu? Nici nu-ti doresc sa te convingi.

Desi, poate, in felu' tau, te-ai convins. Dar nu vrei sa accepti. Fiindca ai uitat usor. Suntem toti niste copii din punctu' asta de vedere. Uitam usor rana din genunchi, ca si zgarieturile din tufisul cu spini prin care am trecut ca sa ajungem la fructele imbietoare. Si mereu, dupa ce ne vindecam, ne dorim sa ne intoarcem iar. Desi avem acelasi drum de urmat.
Desi spinii s-au indesit.

Pentru ca suntem intr-o perpetua cautare a fericirii. De moment sau de lunga durata, asa cum ne place sa credem.

Mi s-a schimbat chiar si scrisul, parca. Poate ca, intr-adevar, tind sa devin egoista. Desi nu, nu-s eu asta.
Si daca te intrebi.. Da, intotdeauna am sa scriu mai bine pe hartie, pentru ca eu inca mai cred in stiloul si in mainile mele. Inca mai cred ca odata cu urma de pasta pe foaie, ramane acolo si o particica din mine. Si uneori imi place sa ma daruiesc.

Si am tot mai des in minte inceputu' de gand: "Stii in cate zile..." , pe care nu-l completez mai niciodata. Pentru ca ar fi prea dureros in unele dati. Sau poate ca inca nu-s sigura cui ma adresez, si imi doresc ca intr-o zi sa dispara cuvintele. Sau sa am o certitudine.

Dar cuvintele nu dispar. Cuvintele se uita prea usor.

Bec 2

2010-10-03T22:25:00.002+03:00

Am promis detalii, uite-le:
Internare in spital timp de o luna, din cauza a doua operatii in curs de o saptamana, soldate cu niste complicatii.

Anestezia generala reprezinta o agresiune majora asupra corpului dumneavoastra.
Am semnat de doua ori.
Orice interventie chirurgicala reprezinta o agresiune majora asupra corpului dumneavoastra.
Si iar am semnat de doua ori.

Well, I was wrong, recunosc.

Bec.

2010-09-27T23:06:00.002+03:00

Aim bec. Punct.
Detalii, in curand.

Indiciu:

De azi incepe vara.

2010-07-02T13:32:00.003+03:00

II GATA!

Imi vine sa tip de fericire, sa sar intr-un picior si sa dansez dansu' ploii. Pacat ca numa' psihologic, ca fizic is praf. Am dormit o ora azi dimineata inainte de bacu' la fizica, si cam asa inainte de toate probele.
O trecut, ii bine, numa' la mate am emotii in legatura cu nota, in rest cred ca-i ok (restu' fiind fizica, la romana nu-mi fac probleme deloc.).

Si asa, de azi, incepe vara. Am zis.

Planuri de viitor:
-gasit servici;
-mancat inghetata;
-iesit in oras;
-facut poze;
-mers la mare sau oricum, undeva departe de Iasi;
-si sandale. vreau sandale!
-si mai vreau si vreo 2 pierce-uri;
-si tatuaj(e).

Daca se implinesc macar 2-3 din lista, ma declar fericita.

I can haz birdie.

2010-06-26T19:49:00.004+03:00

I can has birdie.
Am gasit-o oleaca mai inainte, pe masa in sufragerie.
Deci, ce sfantu' Petru ii asta? Ca sa stiu ce sa fac cu ea. Nu de alta, da' nu prea seamana a animal de casa.
Lastun, randunica, ceva de genu'?

Un timp altfel

2010-06-26T00:01:00.004+03:00

M-as juca. Cu oameni si cuvinte. Cu idei si litere. Dar toate se ascund, pentru ca am devenit uricioasa. Nervoasa, confuza si foarte schimbatoare.
Dar acusi voi fi iara eu. Nu mai este mult, simt asta.

Si atunci ne vom juca iara. Pentru ca jocul nu s-a terminat. De-abia a inceput, nu-i asa?

Si vara asta o sa am un chef de joaca nebun.

Azi, mai putin ca niciodata.

2010-06-23T16:03:00.004+03:00

Cafeaua asteapta singura pe masa. Si ultima tigara incepe sa creada in longevitatea pe care i-a prezis-o ieri un bat de chibrit fugit din cutia lui.

Maine poate voi fi iara eu. Azi sunt mai putin ca niciodata.

And we couldn't wait to grow up.

2010-06-21T23:40:00.003+03:00

De aici.
Pentru ca in fiecare an copilul din mine fuge tot mai departe.
Nu, nu-mi plac copiii. Imi plac doar copiii din oameni.

Prima melodie pe care-mi amintesc s-o fi ascultat vreodata:

Ploi de vara

2010-06-14T23:45:00.011+03:00

Uneori ma enervez prea usor. Si nu-mi pot controla orgoliul, care parca tipa in mine, incercand sa iasa ca un demon greu de exorcizat. Si atunci plec.
Si-mi doresc sa plec cat mai departe, sa fiu singura. Si mandra in furtuna gandurilor mele.
De multe ori fac aia. Fiindca ii foarte greu sa-mi controlez firea.

Dar, mereu imi pare rau. Si ma intorc, in felul meu, sau macar incerc. Fiindca nu vreau sa dezamagesc oamenii la care tin. Stiu ca sunt al naibii de greu de suportat in unele momente. Si pentru asta is foarte recunoscatoare celor care ma accepta asa cum is atunci.
Cred ca cel mai mult ma aseman cu ploile de vara. Violente, reci si neprevazute, dar care se potolesc usor. Si apoi scot la iveala cele mai frumoase nuante de nori si cer si cele mai colorate curcubee.

Stiu ca fac rau ce fac, incerc sa nu mai fie asa, dar nu mereu pot sa ma tin in frau.
Si da, mi-i frica de ziua in care o sa ma intorc si n-o sa fiu primita. Sau o sa fiu din nou o straina.

Primavara - vara

2010-06-10T20:50:00.004+03:00

Trebuie sa ma adun. Trebuie sa recuperez fiecare particica din mine, risipita in vant, daruita unor oameni sau chiar smulsa cu forta de catre altii.
Ma simt din ce in ce mai putin eu. Si din ce in ce mai divizata. Ca un puzzle, imprastiat in colbul drumului, intr-o zi caluroasa de vara.
Apropos de vara. A venit, a venit vara si eu am ramas cu aceeasi stare aiurea pe care-o am in fiecare primavara. S-a prelungit, desi soarele ii mai cald acum, iar zilele mai lungi si mai luminoase.

Simtea ca oamenii il vor nimici, asa cum rup dulaii dintr-un caine neajutorat. Stia ca singurul mijloc de scapare din gheara oamenilor era sa-si ascunda ranile de ochii lor - ceea ce se si silise sa faca, atata timp. Acum, insa, nu se mai simtea in stare sa duca lupta aceasta inegala. (Tolstoi - Anna Karenina)

Si cate zile vor fi trecut. Si cate vor mai trece.

Spring!

2010-05-29T21:13:00.008+03:00

Inapoi la viata normala. Sau normala pentru mine, cel putin.

Luni o sa fie fain, probabil o sa ploua. Si cred ca luni o sa fie si foarte weekend.

Incerc sa-mi alung gandurile din minte, sa gasesc iesirea din labirintu' in care umblu de vreo luna si ceva. Ca de obicei, n-o sa ies intreaga dar o sa ies. Si asta ii tot ce conteaza.

Trebuie sa gasesc niste filme bune la care sa ma uit. Si prin filme bune, inteleg filmele care vreme de doua ore ma fac sa-mi uit viata.

Afara-i cald si mie mi-i bine cu geamu' deschis. Randunicile mele is in continuare hiperactive, da' ma gandesc ca vine noaptea. S-or linisti ele.

Citesc Anna Karenina, ii destul de draguta cartea, desi uneori trebuie sa ma conving eu pe mine ca vreau intr-adevar sa am rabdare s-o termin.

Mi-i dor sa impletesc bratari, ar trebui sa vad de niste ata.

Duminica ii o zi interesanta fiindca toata lumea se plimba. Chiar trebuie s-avem o zi de plimbat?

Si cand duminicile o sa-si ia vacanta si o sa plece, unde ne vom mai plimba? Dar ele?

Doch tausend Sonnen brennen nur für dich
Inca o mie de sori ard numai pentru tine.

Spring!
Erlöse dich
Spring!
Enttäusch mich nicht
Spring, spring für mich
Spring!
Enttäusch mich nicht

Sari!
Nu ma dezamagi!

Home made

2010-05-26T16:19:00.009+03:00

Fara legatura cu ce-o sa urmeze, cartofii gratinati inseamna cartofi prajiti cu sare, zahar si piper. Ca sa stie toata lumea!

Si acuma, pentru ca am si eu o latura de asta:

Ea-i Sascha Geaninei.

Eu nu am voie sa visez.

2010-05-23T18:46:00.004+03:00

Zi-mi, mai tii minte cum miros noptile de mai?
Mirosul parcurilor pustii.
Al padurii intunecate si al apelor negre.
Mirosul pamantului umed si al cenusii risipite de vantul usor.
Mirosul pielii mele in iarba cruda si al parului in roua noptii.

Nu, nu obiecta ca n-am fost niciodata acolo, fiindca stii prea bine ca in lumea mea zilele sunt doar uverturile noptilor in care clipele sunt mai intense ca oricand.

Si sa nu ma-ntrebi vreodata ceva, am sa neg mereu.

Eu nu am voie sa visez.

Am

2010-05-15T17:33:00.005+03:00

Am o foaie goala si multe cuvinte pierdute inainte de a ma apuca sa scriu.
Am un cuib de randunele la fereastra, de-abia inceput.
Am lilieci care-mi zboara prea aproape. Si un cer senin, plin de stele. Dar n-am vazut niciodata o stea cazatoare. Desi am multe dorinte sa-mi pun. Insa am vazut fulgere, in orizonturi apropiate si indepartate.
Am vazut si cateva avioane, si mereu mi-a placut sa cred ca pot desena ganduri pe cer din urmele pe care le lasa. Pentru ca am multe ganduri pe care le-as zice si uneori nu am cui.
Intr-o seara mi-am dorit sa fiu rece. Ma gandeam ca poate asa o sa gasesc caldura. Dar am realizat ca temperatura ideala variaza si poate mi-ar ingheta cuvintele intr-o noapte de iarna. Sau poate s-ar topi sunetele din juru' meu, intr-o zi arida de vara.
Am un trecut, si daca l-as sterge, as fi nimeni si asta mi-ar fi cea mai mare pedeapsa. Sa nu exist in amintirea nimanui, sa fiu o straina pentru toti.
Am haine pe care le schimb des, dar in interior raman aceeasi. Aceeasi, pe care nimeni n-ar recunoaste-o, nici macar reflexia din oglinda. Pote de aia ma schimb continuu, ca sa-mi creez impresia de dinamism si aevolutie, in lumea mea statica.
Am vrut odata sa fiu si o "Ea". O "Ea" a cuiva, dar cu timpul, m-am gandit ca m-as pierde prea mult in prea multi. Asa incat acum incerc sa fiu o "Ea" a mea, incerc sa ma conturez adanc in propria-mi minte, ca sa ma regasesc mereu la fel. Mi-ar placea, de fapt, sa fiu o constanta. Sau nu, cred ca m-as plictisi pe mine.
Imi place sa ma uit pe geam si imi place sa-mi fumez ultima tigara in zgomotu' strazii si racoarea noptii.
Am incercat sa fug de oameni, dar mi-am dat seama ca nu asta vreau cu adevarat.
Am intrebari pe care mi le pun mereu inainte de a adormi si vise grabite si amnezice inainte de a ma trezi.

Daca ar fi sa stergi o zi din viata, sau o persoana, sau o vorba, care-ar fi? Si daca m-ai cauta, crezi ca m-ai mai gasi? In cate locuri diferite?

Cauta-ma-n oglinzi ovale, acolo-mi place sa traiesc.

Later edit: Am un talent special sa apas pe "Respingeti", in loc de"Publicati", la moderarea comentariilor. So, here we are, noroc ca exista "back" la browser si memorie temporara la calculator.

Das Ende.

2010-05-10T00:01:00.000+03:00

Toti stim babele si mosnegii care ne tot ameninta cu sfarsitu' lumii. Cand eram mica, avea mama o matusa foarte credincioasa si alte alea. A, sa nu uit sa precizez ca statea la tara. Asa. Si baba aia zicea ca toate codurile de bare de pe ambalaje is "pecetea 666". Si incerca sa ma determine sa nu-mi mai cumpar ciocolatele si alte chestii fiindca au cod de bare. Si toata ziua ma freca la cap cu predici despre sfarsitu' lumii. Pana cand intr-o zi i-am zis: "Oricum dumneavoastra n-o sa prindeti apocalipsa aia. Deci, ce va pasa asa mult de sufletu' restului oamenilor?" si de atunci o decis ca nu mai are rost sa-si mai bata capu' cu mine. Totusi, mi-o dat o cruciulita de lemn superba, pe care din pacate am purtat-o prea mult si s-o cam stricat.
Unde vroiam sa ajung cu toata vorbaria asta. Pasa cuiva cand ii sfarsitu' lumii? Are importanta daca stim sau nu cand ii? Si daca am sti, ne-ar folosi la ceva?

Dead places - part I.

2010-05-03T21:27:00.022+03:00

Si asa fusei modeala.
Fotograf: Preutu Alexandru.
Pozele-s needitate, dupa cum se si vede.

Mai am poze de pus, da' mi-i lene acuma. Deci, o sa le incarc in etape.

Si o melodie pe care-o ascult in draci:

Se afla litere si farduri.

2010-04-28T22:32:00.006+03:00

Cateodata vreau sa fiu singura cu ea.

Cateodata vreau sa fiu singura privindu-l.

Cateodata mi-i dor.

Dar de obicei gandesc pozitiv.

P.S. Nu, nu-i asa grav. Vroiam numa' ceva sa se potriveasca impreuna cu melodia.

De-acuma.

2010-04-27T22:29:00.007+03:00

Fiecare postare de-a mea o sa-nceapa de-acuma-nainte cu "n-am mai scris de o mie de ani.". Fiindca scriu din ce in ce mai rar. Am inceput sa citesc diverse bloguri, mai cunoscute sau nu. Bloguri de satira, bloguri in care tipe vorbesc despre ele la persoana a treia, bloguri de tot felul. Mi-ar placea si mie sa am subiecte anume despre care sa scriu. Da' in momentu' in care nu ai nimica stabilit, uneori ti-i greu sa scrii pur si simplu. M-am saturat sa scriu cand is deprimata. Prefer sa ma asez in pat, sa-ncerc sa dorm, si inainte sa o chiar fac sa compun texte. Ii mult mai interesant, fiindca ele nu ajung mai departe de perna mea.
Ieri o fost ziua Oaiei, ii zic azi "La Multi Ani!" in mod foarte oficial, si cam atat. Restu' ii intre noi. Declaratiile de "dragoste" is mai faine intre patru-sase ochi.
Azi m-am vazut cu niste oameni la care tin mult, plecati in stainatate. Ea ii mama mea, el nu-i taica-miu. Da' m-am simtit foarte fain, asta ii tot ceea ce conteaza.
In rest is bine, bla, bla, poze:

A trecut.

2010-04-09T23:36:00.003+03:00

Teoretic ar trebui sa mai si scriu din cand in cand pe blog. Practic, nu prea stiu despre ce. Despre viata mea "minunata"? Ar avea vreun rost? Eu is eu si pe nimeni nu intereseaza asta. Ok, cateva exceptii. Dar, in general, suntem singuri. Singuri si trebuie sa ne obisnuim cu asta. Intereseaza pe vecinu' de la 2 ca am eu Bac-u'? Nu. Intereseaza pe vecina de dedesubt ca ascult muzica noaptea? Da, fiindca ma aude. Fiindca o afecteaza. Nu conteaza decat lucrurile care au legatura directa cu noi.

Stii senzatia. Ai trait-o si tu macar o singura data in viata. Senzatia ca lumea in care iti place sa traiesti doar tu se clatina. Ceva s-a schimbat, ceva aparent neimportant, ceva la care te asteptai, dar totusi, te-a luat prin surprindere. Si acum te intrebi in ce o sa te mai sprijini. Unde-s ideile alea care iti dadeau putere sa mergi mai departe, iti dadeau speranta si siguranta. Singuranta, vezi tu, e ca un drog. Un drog pe care il primesti doar de la altii. Si ca sa ajungi la acea senzatie suprema, trebuie sa contribui nu numai tu, ci si unii oameni din jur. Unele idei. Pentru ca oamenii sunt idei. Idei mai bune, sau idei mai rele. Dar sunt idei. Pentru ca suntem acele lucruri din care suntem alcatuiti. Si oamenii sunt niste sisteme de idei, practic.
Cateodata iti vine sa razi tu de tine. Pur si simplu nu te poti abtine sa nu faci asta, cand realizezi cat de usor iti poti vinde singur iluzii, te poti amagi pe tine insuti.

P.S. Nu, titlu' n-are absolut nici o legatura. Ii numa'.. un titlu.

17+2

2010-02-24T00:42:00.001+02:00

Si cica iara ii 24 februarie.
Trist.

Nu-i de tine. Nu-i de mine.

2010-02-16T22:01:00.006+02:00

Si mi-am zambit in sticla de Pepsi. Si parca zambetul meu era mai trist decat de obicei. Mai trist decat trei pachete de tigari fumate intr-o noapte pierduta in oras. Pierduta in chipuri, cuvinte si zambete indepartate. Indepartate fiindca acum sunt pierdute undeva adanc in mine si nicaieri. Si neantul ne inghite, zi cu zi, zambet cu zambet si iluzie cu iluzie. Sperantele parca nu-si mai gasesc drum in mintea noastra preocupata de lucruri efemere. Si cuvinte se pierd pe buze si pe hartii aruncate in cosuri aglomerate de idei dragi si renegate.
Durerea de plamani devine tot mai intepatoare si scrisul tot mai anevoios. Si ma pierd cu fiecare privire aruncata sau daruita. Si fug de unii si alerg spre altii. Un maraton continuu in care fiecare isi lasa o idee, o vorba, o lacrima. Toti suntem rai si buni suntem toti. Iar lumea ii un atom neutru din punct de vedere al constiintei colective. Ne iubim pe noi insine si ne uram intre noi. Uneori. Uneori reusim sa nu fim egoisti si devenim franturi efemere sau perene de bunatate. Dar cum o sa fie pana la urma? Cine si cum vom fi?

No more tears.

2010-02-07T00:45:00.003+02:00

Astazi a fost inca o zi. Inca o zi in care mi-am promis sa nu ma mai enervez din lucruri simple si sa nu ma mai afecteze vorbe. Si sa nu mai plang. Insa, asta dupa ce am facut-o deja pentru o ora. Cred ca de fapt is dependenta de asta. Psihicu' meu o cere. Pentru starea de dupa, starea aia de sfarseala si indiferenta. Cat eram singura, plangeam foarte rar. Foarte. Acuma am revenit la vechile obiceiuri. Si desi nu-mi place, intr-altfel sunt impacata cu mine. Intr-un anume mod, sunt mult mai pasnica in ultima vreme. Si parca imi doresc si mai putine chestii. Sau poate de fapt imi doresc asa multe, incat prefer sa neg fata de mine existenta vreunui lucru pe care l-as vrea si n-as putea sa-l am.
Is curioasa ce intelegeti voi, cei ce-mi cititi blogu' din ceea ce scriu eu. Din atatea stari, atatea sentimente si atatea cuvinte. Cateodata simt ca pur si simplu vorbesc singura, desi vorbesc pentru 15-20 de oameni pe zi cand scriu un post nou. Si imi place fiindca pot vorbi, si imi displace fiindca imi da senzatia de singuratate. Acusi o sa am 3000 de vizite in total, lucru de care is destul de multumita. Desi stiu ca nu-i musai o apreciere in sensul bun. Oricum, as vrea sa am mereu ce scrie pe blog si sa am mereu dispozitia de a o face. Hm.. ce-am scris acuma, ii un fel de arta poetica, nu? Heh.

P.S. Oamenii astia au dreptate. Si nu numai Iasul, uneori am senzatia ca toata lumea. De catre cine? Inca incerc sa ma prind, o sa fie o lista lunga.

Ieri noapte n-am putut dormi.

2010-02-04T22:39:00.005+02:00

In fiecare zi sper ca maine va fi ieri. Timpul sa se-ntoarca. 17 sa fie din nou si inocenta aferenta. Pentru ca ma schimb zilnic, desi pretind mereu ca nu o fac. Imi place sa ma mint zicandu-mi ca odata voi avea iarasi 17 si copilaria imi va alerga din nou prin vene. Si inca sper ca ziua aceea va veni, stiu deja cum ar fi, dar ma tem ca atunci cand va sosi, voi fi prea departe. Timpul trece mult prea repede uneori, desi eu il simt lent prin mine.
N-am vrut niciodata sa am 18 si nu voi vrea mai apoi sa am 20. Si desi 24 ii numarul de care ma simt cel mai legata, atunci cand va sosi il voi renega.
Viata mea ii marcata de o singura propozitie, ce imi urmareste pasii si mainile ca o umbra, ce se strecoara mult prea intruziva si prea des in randurile scrise lejer sau fortat: Mi-i dor.
In noptile in care merg singura pe strazi si in zilele in care fug de aglomeratie, gasesc un loc retras in care sa fumez o tigara si sa ma regasesc pe mine, cea care a fost odata si o data. De asta imi place sa fumez cand ies afara, fiindca retraiesc ceva din placerea care-mi era odata interzisa.
Si parca mi-i mai greu sa relationez cu oamenii, desi aparentele dovedesc contrariul. Simt ca mi-i greu fiindca, undeva, am impresia ca atat eu, cat si ceilalti, noi toti suntem o minciuna. Si nu-i asa intotdeauna, deosebesc cu destula usurinta gesturile si vorbele sincere, dar tendinta de generalizare, precum si teama de a fi perceputa cu totul diferit decat sunt, toate ma fac sa pun eticheta falsitatii pe lucrurile, oamenii si situatiile din jur.
Stiu destul de bine ca putini ma suporta si stiu si mai bine ce au inteles oamenii din mine si pe ce raft m-au pus. Uneori le dau dreptate, fiindca mi-i greu sa ma suport eu insami in unele momente. Cat despre rafturi.. rafturi are fiecare in mintea lui, pline cu oameni mai mult sau mai putin cunoscuti. Si cum nimeni nu are cum sa stie ce gandesc si ce simt de fapt sau motivele pentru care fac anumite lucruri, ii normal sa ma puna pe raftul in care sunt asezati oamenii pe care nu incerci macar sa-i intelegi si ii judeci numai dupa doua vorbe si o fusta de vara. (si aici, cine va sti sa citeasca printre randuri, va intelege perfect.)
Vorbesc des despre starile si sentimentele mele, dar totusi sunt o persoana al naibii de introvertita. Care pare extrovertita, exact. Mi-ar placea sa pot vorbi deschis despre ceea ce simt intr-un anume moment, despre ce-i acolo, departe, in mine. Dar nu o fac pentru ca mi-i frica de faptul ca odata cu deschiderea ar veni si distrugerea a ceea ce-i numai al meu. As simti ca o parte din mine ii furata si murdarita. Si daca pot accepta cu nepasare unele cuvinte care-mi privesc exteriorul, acel vesmant care-mi protejeaza partea mea cea mai pura, atunci refuz orice simt ca ar pune in pericol esenta.
Si toti avem acel interior al nostru, precum si vesmintele sau mastile care il protejeaza. Variaza doar extravaganta cu care le alegem.

Zile de ieri

2010-02-03T12:18:00.003+02:00

Avatar.
Nici nu stiu ce sa zic de filmu' asta. Ii primu' despre care simt nevoia sa scriu, dar nu pot. Nu pot nu fiindca ar fi perfect, ci fiindca ii primu' film la care am chiar plans. Da, asta am facut. Oi fi eu insensibila si etc, dar.. Nu stiu, poate ar fi "de vina" si perioada nu foarte buna in care m-am gasit sa ma uit. Iara asocieri, iara amintiri, iara vise pierdute si regasite. Am zile in care ma revolt impotriva starii mele, zile in care-mi zic ca o sa-mi demonstrez mie insami ca nu-i adevarata toata vorbaria din capu' meu. Si cu cat incerc mai mult, cu atat obtin efectu' contrar. Asa incat prefer sa ma las "luata de val", sa las gandurile sa roiasca in jurul unor idei nebunesti, poate.
Ii noapte. Si pagina cu postu' asta sta deschisa de dimineata si tot nu mai reusesc sa termin. Vreau sa zic ceva, dar nu ma pot decide ce. Asa incat: ieri-uri ce au mai fost. Si poate vor mai fi.

Daca aveti vreo parere despre poze, n-ar strica s-o spuneti. Chiar daca is constienta ca nu-s asa extraordinare, mie-mi plac.

P.S. Recitesc "Toti oamenii sunt muritori". Si imi place la fel ca prima oara.

Conjugari de noapte

2010-02-02T23:21:00.005+02:00

Piatra dupa piatra. Ai cladit. Am cladit. Ati cladit.
Zi dupa zi. Ai crescut. Am crescut. Ati crescut.
Vorba dupa vorba. Ai spus. Am spus. Ati spus.
Gest dupa gest. Ai analizat. Am analizat. Ati analizat.

Ore din zile. Ai trecut. Am trecut. Ati trecut.
File din carti. Ai rupt. Am rupt. Ati rupt.
Boabe din spice. Ai cules. Am cules. Ati cules.
Parti din trup. Ai atins. Am atins. Ati atins.

Priviri prin ziduri. Ai sapat. Am sapat. Ati sapat.
Vorbe prin fapte. Ai tacut. Am tacut. Ati tacut.
Inaltimi prin abisuri. Ai urcat. Am urcat. Ati urcat.
Viitor prin trecut. Ai ucis. Am ucis. Ati ucis.

Si daca ieri ar fi fost azi, oare maine ar mai avea sens?

Jeder für sich und Gott gegen Alle.

2010-01-28T19:02:00.009+02:00

Aproape o luna de cand n-am mai scris. O luna in care tot felu' de chestii s-o succedat cu o viteza parca din ce in ce mai mare.
M-am intors. M-am intors acasa. M-am intors la amintirile mele, la sperantele si dezamagirile mele. Peste tot in jur, in lucrurile din casa si in aleile pe care merg ii un sfarsit si un inceput. Si o perioada de blank. O perioada alba, cu amintiri vagi care uneori par prea reale. Si cand trecutul devine prea actual, lucrurile incep sa se complice pana la implozie. Pana la senzatia aia in care cuvintele dor. Sentimentele is mai neviolente in starea lor latenta. La fel cum somnul ratiunii naste monstri, aceeasi urmare are si trezirea brusca a sentimentelor adormite.

- Il iubesc pentru ca pot fi eu.
- Da, da' nu il iubesti pentru ce e el.
- Ba da, fiindca acolo, in el, is si eu.
Si pana la urma, revin la acele vorbe. Iubesc vreodata? Si daca da, ce? Pe cine? Nu, nici de data asta n-o sa-mi raspund.

Si acuma, revenind la probleme mai lumesti. Cum dreptul la replica exista numai teoretic, si dreptul la barfa devine aproape o obligatie, vreau doar s-o citez pe Simone de Beauvoir: ,,O femeie liberă este exact opusul unei femei uşoare." Atat. Poate vreodata o sa-ntelegeti.

Und der Haifisch, der hat Tränen
und die laufen vom Gesicht;
doch der Haifisch lebt im Wasser -
so die Tränen sieht man nicht.

In der Tiefe ist es einsam
und so manche Zähre fliesst
und so kommt es, dass das Wasser
in den Meeren salzig ist.

Google translate pentru aia de ii intereseaza ideea.

1st. 2010.

2010-01-03T15:15:00.006+02:00

S-o incheiat si 2009, o trecut si Sarbatorile, in sfarsit. Intr-un fel , o fost fain, intr-altu' nu. In ultima vreme mananc foarte putin si dorm putin. A, si imi creste paru' foarte repede, ciudat. Da' asta ii un lucru bun.
Azi is intr-o stare de aia de pierdut vremea in oras, da' nu in localuri. Oras, pur si simplu. Cred ca intr-un fel m-am saturat sa ies in localuri. Aceleasi discutii mai mereu si aceleasi lucruri pe care le fac intotdeauna. Stiu, imi place monotonia, dar am perioade in care ma satur, totusi.
Am trecutul, am prezentul si am trecutul care se continua in prezent. Si cateodata ma gandesc ce sa aleg, dar niciodata nu ma pot hotari. Poate fiindca is chestii total diferite. Ma gandesc la lucrurile pe care le-am facut intr-un fel si poate trebuia sa le fac intr-altul. Nu-mi pare rau, doar analizez situatii si incerc sa trag concluzii dintr-asta. Ma gandesc si la chestiile pe care le fac acuma si poate ar trebui sa le fac altfel. Dar nu pot, asta is eu si is incapatanata cand vine vorba de schimbare, mai ales cand ii cauzata de cineva. Prefer sa treaca destul de mult timp pana sa ma conving singura ca n-am dreptate. Si cand o fac, ii definitiv.

P.S. La Multi Ani, lume! Cu intarziere. Si merci pentru timpu' pierdut cu randurile mele.
P.P.S. Merci si oamenilor cu care am facut revu', o fost cel mai fain de pana acuma pentru mine. Ok, probabil si fiindca eu n-am prea avut viata sociala de felu' meu. Da' ma gandesc ca daca ar fi fost cu altii, n-ar fi fost la fel.

Nimica de zis.

2009-12-24T12:22:00.010+02:00

Azi n-am nimica de zis.
M-am trezit prematur, inca dorm pe mine. Azi ii una din zilele in care habar n-am ce-o sa fac. Deocamdata stau si ascult muzica, fumez o tigara, poate o sa vad si un film mai incolo. Am chef de mers intr-un parc, ceva, la plimbare. Da' numa' cand ma gandesc la faptu' ca s-o incalzit si sigur nu-s singura care o observat, imi trece chefu'. Ii asa fain sa fii cu o prietena intr-un parc, intr-o zi geroasa, cand oamenii stau la caldurica.

Mi-o atras atentia niste versuri in dimineata asta.

Don't believe them for a moment
For a second, do not believe, my friend.
When you are down, them are not coming
With a helping hand.
Of course this is no us and them,
But them they do not think the same.
It's them who do not think.
They never step on spiritual path.
They paint their faces so differently from ours
And if you listen closely
That war it never stops.

Be them new Romans.
Don't envy them my friend.
Be their lives longer.
All their longer lives are spent
Without a love or faithful friend
All those things they have to rent.

But we who see our destiny
In sound of this same old punk song
Let rest originality for sake of passing it around
Illuminating realization number one:
You are the only light there is
For yourself, my friend.

There'll be no saviors any soon coming down.
And anyway illuminations
Never come from the crowned.
Illuminating realization number one:
You are the only light there is
For yourself my friend

N-o sa le comentez, n-o sa dezvolt ideea subliniata. In schimb, o sa va recomand un film (care poate multora n-o sa le placa, asta ii partea a doua.) : Everything is illuminated.

Recapitulare

2009-12-15T13:51:00.014+02:00

Ninge. Si ii asa liniste. Atmosfera aia de iarna. Ieri era atata zgomot in oras, acuma totu' ii asa.. pasnic. Ieri imi doream sa ninga. Se pare ca unele dorinte se indeplinesc peste noapte.
Recapitulare:

Ciocolata

2009-12-14T20:30:00.006+02:00

Mi-i dor de zapada, sa ies afara si sa fac poze. Mi-i dor de pozele in care inghetam, da' eram fericita. Si mi-i dor de poze cu Oaia.
Ok, in postu' asta n-o sa mai vorbesc de chestiile care-mi lipsesc, cred ca m-am saturat si de asta.
Dincolo de toate problemele mele, azi am realizat din nou cat de bine mi-i fata de inainte. Cat de bine ma simt ca pot fi independenta intr-o destul de mare masura. Sau cel putin, imi pot alege singura lucrurile de care sa depind. Pot alege daca sa accept tampeniile cuiva sau nu. Pot sa nu-mi inghit cuvinte mult timp reprimate. Si asta ma face sa ma simt superb uneori, chiar daca nu o constientizez pe moment. De cand ma stiu am fost al naibii de pesimista, da' in ultima vreme am invatat ca niste momente de optimism nu strica in viata.
Si apropos de optimism: ciocolata! Asa fericita is cand am ciocolata. Sau cand primesc ciocolata. Stiu ca-i o chestie clasica a tipelor, da' viata ii mereu mai faina cu o bucatica de ciocolata in ea. Preferabil amaruie sau cu alune. Bounty, Snickers, Toblerone, ciocolata olandeza, belgiana, ruseasca, Africana, Poiana, Primola, ciocolata de la moldoveni, de la rusi, de toate pentru toti.
Si gandindu-ma la ciocolata, mi-am amintit de o poza, care aparent n-are legatura. Ii facuta de pe tren, intr-o gara. Personaje necunoscute si totusi tin la poza asta, probabil fiindca odata mi-am dorit sa fiu si eu intr-una de genu'.

One of these days I'm gonna cut you into little pieces.

2009-12-09T23:25:00.007+02:00

Cum ii sa ai mereu sentimentu' ca tot ce faci in viata ii sa distrugi viata altora? De fapt, asta facem toti, intr-o masura mai mica sau mai mare. Ne distrugem unii pe altii, dar ne si ajutam sa mergem mai departe. Nu stiu cum de scriu de-abia acuma despre asta. Tot timpu' m-am gandit ca asta fac. De cand eram mica, zi de zi. N-o sa fiti de acord. Voi nu faceti asta, voi sunteti mai buni. Ok, ii dreptu' vostru sa negati. Da' asta n-o sa schimbe nimic. Nici macar constientizarea nu schimba nimic. Poti incerca sa fii mereu bun, da' de unde stii ca ii faci un bine si celuilalt? Celalalt ii diferit. Da, toti suntem diferiti. You're unique, just like everyone else. Bineinteles.
Desigur, avem si o parte buna. Uneori chiar facem bine oamenilor. Cel putin pe moment. Si tot ce putem astepta ii ca binele asta sa nu fie intr-o zi privit invers.

In the family album.

2009-12-01T19:40:00.007+02:00

Amintiri si depresie. Muzica si simtaminte. Dorinte trecute care nu s-o indeplinit si nici nu o vor face vreodata. Si asa revin incet-incet la sentimentul de vid interior. Incep sa ma imprietenesc cu el. Imi devine tot mai apropiat si mai familiar.

"Avea o gramada de lucruri de evaluat. Si iat-o evaluandu-le. Adica fugind de ele."

Nimica nu ma doare mai tare decat dorinta, combinata cu frica si neputinta. Mi-am dat seama ca de fapt, in adancu' meu, mi-ar placea sa am o casa unde sa ma intorc mereu. O familie. Mama, tata, frate/sora, bunici.. ceva. Desi iubesc sentimentu' de libertate pe care-l am de cand m-am certat cu mama. Totusi, incep sa realizez conditiile in care traiesc. Sa-mi doresc sa pot sa-mi fac mancare, sa am un sifonier cu haine ordonate, o masina de spalat, etc. Probabil de asta ies des in oras, de fapt. Ca sa fug de singuratatea mea si sa fiu in compania unor oameni care-mi plac si cu care ma simt foarte bine.

Mda, gata lamentarile (care probabil o sa fie interpretate intr-un alt fel decat le-am gandit eu, da' imi asum riscu'.). Trecem la partea semi-fun a vietii. Am julituri la nas si mi-i umflat, si o vanataie la spranceana. Nu, nu m-am batut cu nimeni. M-am impiedicat si am cazut. Prima oara in viata cand merg pe strada si ma-mpiedic de-aiurea. Si am gasit si cel mai bun loc, unde sa nu pot pune mainile sa ma sprijin. I know, I'm sometimes brilliant.

Cauza gandurilor.

Boala.

2009-11-03T14:35:00.006+02:00

(1)
Zi minunata de scoala. M-am trezit la 7 juma' in loc de 6 si un sfert, asa incat am lipsit la prima ora de mate. Culmea, fiindca am stat noaptea trecuta sa-mi scriu toata tema. La mate, bineinteles. Ajung la scoala, toate bune si frumoase. Pana cand ma gandesc, intr-o pauza, sa ma duc la baie sa iau apa pentru un ice coffee la tigara. Merg de-a lungu' coridorului plin, agitatie, etc. si deschid usa baii, dand sa intru. Dupa doua secunde realizez ca nu mai este baia! Adica.. nema chiuvete, nema gresie. Si incaperea arata precum un santier sau o casa parasita din care o furat tiganii tot ce-o putut. Dupa primu' moment de stupefactie si aproape sperietura, o urmat jumatea de minut in care pur si simplu stateam si ma uitam la fosta baie si radeam. Am inchis apoi usa si mi-am vazut de drum, spre binecuvantatu' loc de fumat (de fapt nu-i doar unu', ii tot ce ii imprejuru' scolii, da' in afara curtii.).

(2)
Ok. Tigara, ice coffee, pauza mare, glume cu colegii, etc. Se termina si pauza si ma-ntorc spre intrarea-n scoala cu gandu' la frumoasa ora de biologie, cand vad brusc in fata mea, pe un stalp al portii, "Sex mai ieftin, doar 1,3 lei." Reclama la prezervativele Durex. Imi continuu drumu' spre laboratoru' de bio razand in gand de pozitionarea chiar foarte inteligenta a stickerului. Nici nu fac bine 10 pasi, si ma izbeste un miros de dezinfectant asemanator cu ala din spitale. Jesus fuckin' Christ! Cauza? "Gripa porcina", aveam sa aud peste cateva secunde de la Oaia. Si dupa alti cativa pasi, aveam sa vad un tip si-o tipa cu masti chirurgicale.

Acum, matematic vorbind, ce rezulta din cele doua ipoteze de mai sus?
(1)+(2)=>Dezinfectam scoala, transformand-o intr-un aproape spital (din punct de vedere olfactiv mai mult) dar, in acelasi timp, lasam elevii fara una din cele trei bai pentru elevi existente in toata cladirea. Intr-adevar, are foarte multa logica, banuiesc ca s-o si gandit mult cand o inceput renovarea grupului sanitar.

Ma astept maine-poimaine sa fiu obligata sa vin la ore cu masca de aia pe fata, ca doamne feri!, ii gripa porcina. La ce avem nevoie de chestii dintr-astea de fatada, precum dezinfectatu' clantelor si al naiba-mai-stie cui daca tot desfiintam bai? Nu mai bine lasam noi baile existente (care erau destul de moderne si chiar foarte bine intretinute de femeile de servici), si mai adaugam niste chestii folositoare, cum ar fi sapunul? Hm? N-ar fi mai bine? Mintea mea zice ca da. Dar deh, noi trebuie sa ne modernizam in cel mai prost moment posibil.

Poza aproape fara legatura.

P.S. Am decis sa nu mai fumez chiar un pachet pe zi. Ieri am reusit sa fumez numa' vreo 12-13 tigari. Yey!

P.P.S. Is racita de o luna. Poate fac rost de o scutire cum ii la moda acuma, pentru suspiciune de gripa porcina.

Contradictoriu

2009-10-31T14:49:00.003+02:00

Simt ca imi iau campii. De ce? Sentimente contradictorii, ca de obicei. Numai ca azi ii mai accentuata starea. Mi-i frica, ma simt nesigura si usor de manipulat. Si nu-s obisnuita. Asta ii unu' din sentimentele pe care nu le suport, sentimentul de nesiguranta. Desi il am destul de des, gasesc motive in orice sa il alung. Dar parca azi ii diferit. Parca azi nu mi-a mai ramas nici un loc insorit unde sa ma refugiez si sa neg evidentele ce ma inconjoara.

Si zambesc din nou.

2009-10-13T15:08:00.007+03:00

Ploua cu galeata. Tuna si fulgera. Mi-i somn si-as dormi. Si o s-o fac. Ascult o melodie care doare intr-un fel si care in acelasi timp mi-i straina. O simt si nu o simt. In acelasi timp. Si ma simt ciudat.
Ieri am descoperit cat mi-i de dor de liniste. De linistea de pe strada si de linistea din mine. Liniste pe care nu am mai simtit-o de mult. Pana ieri seara. Pana in noaptea cetoasa de octombrie in care tot ce auzeam erau zgomote de masini, pasi grabiti si cate o pasare infrigurata. Si era asa bine, era asa cald inauntru' meu. Poate si fiindca am redescoperit ca pot simti fata de cineva ceva care sa ma faca sa zambesc pur si simplu, fara sa ma gandesc la vreun viitor sau la vreun trecut.

Intotdeauna in perioada asta a anului, de sarbatorile Iasului, m-am simtit cumva mai fericita. Desi nu aveam neaparat un motiv evident, dar mereu exista cineva la care sa ma gandesc si care sa ma faca sa zic "O sa fie bine." Desi totu' era numai in mintea mea. In mintea mea, dar nu in sensu' ala optimist, ci in cel mai pesimist sens posibil. Si desi credeam ca anu' asta o sa fie diferit, uite ca s-o putut. Se pare ca am o afinitate pentru sentimentele fara rost si total nefondate, dar.. tine de mine si m-a facut sa zambesc din nou.

Ea n-avea nume.

2009-09-29T23:07:00.005+03:00

Ea mi-a zis: "Eu sunt cine vrei tu, nu am nume, n-am adresa, nu tre' sa-mi stii numarul, noi ne stim dintotdeauna, nu-i nimic nou aici si sincer de nu-ti convine poti simplu sa te ridici. Stii? Eu nu sunt o oarecare, nu sunt Ea, nu sunt mai rea. Sunt un semn de intrebare, daca vrei spune-mi asa! Poate-s doar o alta fata care te retine sau un inger care cade dupa o noapte-n pat la tine si stii, Octavian, mie nu-mi pasa ce-ti convine dar, dupa cum m-asculti mi-e clar ca nu pleci fara mine de aici. Ar fi prea simplu sa dispar, deci hai! Avem de prins un tramvai!" Si zile de rai interpretat trecura treptat prin pasii mei cand aleile ei ma conduceau spre condei. Si multa lume ma intreaba, ce ma tot inspira? Nu stiu. Poate amintirea ei ca ea m-a invatat sa scriu. Ea mi-a dat creionul soptind: "Niciodata nu-i tarziu, dragul meu." Si mi-a zis: "Scrie-mi o poezie, o sa poti, oricat ar fi de greu."

Jos cu boala.

2009-09-22T21:24:00.005+03:00

Azi am chef sa vorbesc despre relatii. Nu, nu neaparat sexuale, relatii si atat. Ii o tema pe care multi o dezbat, face parte din categoria "Mai bine discuta cu prietenu'/prietena tau/ta cel/cea mai bun(a)" si totusi is cateva chestii la care ma gandesc de ceva timp. Si cum blogu' asta ii locu' meu pe care-l simt ca o "acasa" a gandurilor mele, o sa vorbesc un pic singura despre unele lucruri.
Ce presupune o relatie serioasa? Chestia asta probabil nu o stiu fiindca nu cred ca is la varsta aia. Sau poate is. Sau poate o sa treaca si "varsta asta" fara sa aflu. Visez la o cana de 3in1 si o dimineata rece intr-o casa calda. Sau la o noapte in care sa depan amintiri si ganduri personale sau numai copilaresti. De fapt, nu-s asa sigura ca asta vreau. Nici eu nu stiu ce vreau, tot ce stiu ii ca n-am.
Asa. Acuma ca am spus partial ceea ce vreau sa spun de muuuult timp si tot n-o fac, putem reveni la lucruri mai "mavy-style". Am racit, am racit ca dracu' si imi scuip zilnic plamanii in reprize de tuse. Nu stiu de unde mai am atatia plamani, da' inca ii bine. Singurele momente in care nu tusesc is cand fumez. Stiu, anormal again, da' ii o chestie psihologica la mine. Adica, daca am tigara in mana, n-am voie sa tusesc daca mai vreau sa mai am gat functionabil si dupa.
Stau acasa cica (hm.. nope, nu prea stau da' asta-i partea a doua. fiindca imediat ce ma intind, ma ia tusea.), am scutire o saptamana si ceva, viata ii verde (fiindca rozu' nu-mi place.) Nici sa vreau sa ma duc la ore si nu pot din doua motive:
1. Imi frec colegii la cap cu tusitu', asta fiind o chestie enervanta pentru toata clasa dupa un sfert de ora.
2. Profii nu pot vorbi fiindca tot ce se aude in clasa is eu dandu-mi duhu' cu fata ingropata intr-un servetel.
Mda. Si motivu' cel mai probabil pentru care am racit:

Acuma astept cu drag si dor sa ma fac bine.

Si melodie pe care-o ascult de doua zile mult.

Post restant

2009-09-15T17:55:00.004+03:00

Prima zi de scoala. Fiindca da, de-abia azi o fost prima zi de scoala. Zi a carei inceput mi-o adus aminte de celebrul "Rau cu rau, da' mai rau fara rau." Schimbare de profa de mate. Cea veche ii a doua oara director adjunct. Cea noua nu stiu ce ii. Inca is in stadiul de analiza nematematica a noii profe de matematica. Aia veche era genu' de tipa severa (nu aveam voie machiate, cu unghii lungi, ojate, par vopsit, pierce-uri, etc.), da' cu care majoritatea clasei se obisnuise. Se obisnuise in sensu' "ii naspa, da' macar invat de frica si m-am obisnuit cu stilu' de predat si inteleg." Asa incat, dupa bucuria de ieri la aflarea vestii ca am scapat de profa rea, vine reactia de " :| " la vederea celei noi.
Mie uneia imi tot venea sa rad cand ma gandeam "Is la mate, am pierce-uri, am unghii lungi negre, un lant la mana si doua la gat si totusi nu am un doi in catalog. Inca".
Oricum, azi o fost o zi destul de faina. Tigara in fiecare pauza la scoala, atmosfera lejera in rest, fara certuri cand am trecut pe la mama si cu discutii ca-n vremurile bune cu Diana.. Si mai inainte o inceput sa ploua, asa fain si.. apetisant, hehe. Acuma ii lumina de aia de dupa ploaie si parca m-as duce pana jos sa-mi iau de mancare.

PS. Post restant. Post scris ieri.

Doi

2009-09-11T00:12:00.004+03:00

Imi aprind tigara cu chibritu', ceea ce in majoritatea momentelor urasc sa fac. Totusi, nu am bricheta. De ce n-am? Fiindca imi iau cam o bricheta pe luna, si aia ii sfanta. Nu o uit nicaieri, nu o las nimanui cadou. Dar totusi, s-o terminat ieri si trebuie sa iau alta. Si aici vine chestia ciudata. Adica faptu' ca eu, daca imi cumpar singura bricheta sau pix, sigur n-o sa mearga decat vreo doua zile si gata. In schimb, daca dau bani cuiva s-mi cumpere, de fata cu mine, merg normal. Stiu ca suna tampit, da' asa-i. N-am noroc la brichete si pixuri, hehe.
Trebuie sa ma las de fumat. Nu de alta, da' in ultima vreme imi cam haraie pieptu' si scuip sange. Deci incepe sa devina cam grav.
Si chestia pentru care am scris de fapt postu' asta:

Am pierce-uri. De care is foarte mandra. Desi inca dor ca naiba, fiindca de obicei dorm pe stanga. Si dimineata ma trezesc mai mult din cauza lor.
Oricum, vreau sa-mi pun toata urechea stanga si dreapta s-o las cu un singur cercel.

Melodie ciudata, pentru cineva care n-o s-o asculte. Deci, am pus-o numa' pentru mine.

Prin ochii mei, lumea.

2009-09-06T07:35:00.000+03:00

Atat.

Cuvinte si desene

2009-09-01T23:03:00.009+03:00

As desena. Mi-as desena zilele prin care am trecut si zilele care vor urma sau nu vreodata. Dar nu. Nu o pot face. Zilele trecute sunt mult prea vagi, prea sterse din memoria mea invadata de atatea lucruri noi. Iar cele viitoare.. Cu cele viitoare ii cu totul alta poveste. Culorile pe care le gasesc in jurul meu, culorile pe care trebuie sa le iau din prezent sunt mult prea necomplementare pentru ca tabloul rezultat sa nu sune a poezie bacoviana.

Fiindca is pesimista. Al dracului de pesimista si nu vreau sa ma schimb. De ce m-as astepta la un viitor mai bun ca apoi sa fiu dezamagita? La ce m-as astepta la zile mai vesele pentru gandurile mele? La ce m-as astepta sa vreau pe cineva care sa fie "acolo" cand am nevoie? La ce as crede in mine si in calitatile mele pe care singura mi le ascund de mine? La ce as crede ca maine o sa fiu mai previzibila fata de mine?

N-ar avea rost, niciodata nu mi-a placut sa ma mint singura. Desi, recunosc, o fac destul de des. Dar o fac asa de bine incat nici nu mai trebuie sa-mi cer scuze constiintei mele. Toti ne mintim singuri, fiindca fara minciunile astea nu am putea trai. Si toti suntem falsi cand spunem ca detestam minciuna. Suntem ipocriti. Fiindca nu exista om care sa nu minta. Tot ceea ce conteaza ii contextul, gravitatea miciunii. Felul si urmarile ei. Nu exista "nu mint si n-am facut-o vreodata". Exista doar "nu mint incat asta sa afecteze pe altii", sau ceva formulare asemanatoare, continand aceeasi esenta.

LE: Da, desenele is facute de mine. Acuma vreo doi ani, cam.

18,5

2009-08-26T19:37:00.004+03:00

Uneori ma gandesc ca as putea scrie pagini intregi despre viata mea. Mai putine despre copilarie, mai multe despre perioada 17-18. Zilele trecute am facut 18 juma', si deja am inceput sa ma gandesc "Damn, cum trece timpu'.." Si ma mai gandesc ca daca vreau s-o fac, daca vreau sa scriu, trebuie s-o fac pana nu-i prea tarziu. Pana nu uit. Sau poate tocmai de asta nu o sa incep sa scriu. Fiindca vreau sa uit.
Nici eu nu mai stiu ce ii in mintea mea de mult timp incoace, si asta ii al naibii de trist. Nopti pierdute de-aiurea, prea multi oameni noi si prea putin chef de vreo ceva.
Intr-o seara gandurile au depasit viteza suportabila de invartit prin mintea mea. Si atunci as fi scris. Atunci am scris doua pagini, pagini pe care azi de-abia le mai citesc. Pagini in care trecutul ii mult prea actual. Si nu vreau asta, nu vreau sa mai continuu asa, desi fac asta zilnic. Si is constienta cat de tare ma afecteaza. Is constienta cat de rau ii pentru mine, si totusi ceva imi zice ca asa-i mai bine. Ceva imi zice ca perioada care mi-o schimbat viata o fost o realizare pentru mine, nu un lucru rau asa cum multi din jurul meu il vad. Si probabil ii asa, fiindca foarte putini stiu particica din mintea mea care ma face sa vad partea plina a paharului umplut cu zilele acelea, ignorand complet partea goala.
Probabil incepe sa devina plictisitor ceea ce scriu. Si ii normal. As scrie despre multe, as scrie si despre furnicile de pe jos in unele momente. Dar de cate ori apas "Postare noua", Tot ceea ce cauta degetele mele is tastele care dau o forma putin materiala gandurilor neclare din mintea mea, gandurilor care imi fac viata tot mai de neinteles.

Melodia pe ziua de azi.

Si poza cu titlu' 18,5, the beginning.

Vis de ploaie

2009-08-20T12:02:00.005+03:00

M-am trezit acuma cinci minute. Dintr-un vis atat de ciudat de placut. Se facea, asa cum ar spune povestile rusesti pe care le citeam cand aveam cinci ani, se facea ca eram pe langa Palatul Culturii. Si peste tot era numai iarba, nici un pic de asfalt. Iarba moale, mare si deasa. Si ploua. Ploua torential iar eu simteam ploaia atingandu-mi pielea prin fusta, tenisi si maieu. Si eram fericita. Aveam o senzatie de libertate de nedescris. Alergam razand prin noaptea ploioasa si rece. Si era asa bine. M-am trezit cand in vis am mai auzit un ras. Un ras care era in plus si totusi nu facea parte din realitate, era tot din lumea imaginatiei mele. Dar m-a facut sa deschid ochii, greseala mea. Si acum stau pe marginea patului gandindu-ma: De ce era un ras in plus? De ce nu mi s-a parut normal sa fie acolo, in noaptea ploioasa, inca cineva care sa se bucure de ea?

In the deathcar. (apropos, nu ma gandeam ca Bregovic ar putea avea niste versuri precum "When your hand was down on my dick / It felt quite amazing."). Si o poza pe care-am luat-o de pe dev de la o tipa, si am modificat-o. Cu acelasi titlu.

Re: Women and men.

2009-08-13T13:20:00.004+03:00

Am citit ieri postul lui Daniel. "Women and men" zice titlul, dar nu are dreptate. Fiindca pentru a acoperi subiectul asta iti trebuie zile intregi si multe pagini de scris. Asa incat n-o sa incerc sa fac aia, vreau numai sa-mi spun parerea de tipa despre chestiile pe care le-am citit la Daniel.

Daca stai sa te gandesti de cele mai multe ori fetele cand barfesc in 90% dintre cazuri pornesc discutia de la un baiat.

Nimic mai gresit. Fetele se barfesc intre ele mai mult decat pe orice altcineva. Si sigur discutiile pornesc tot de la o tipa. Haine, machiaj, gesturi, vorbe, mers.. Orice, dar absolut orice ii cuvant in limba romana devine subiect de barfa. Stiu, pare exagerat, dar pentru fete, a barfi nu inseamna a spune multe vorbe. Facem aia in cateva silabe, un gest si o privire. Si ne intelegem perfect intre noi. Un alt aspect ar mai fi si faptul ca tipii is rar barfiti de tipe. Cel mai des analizati sau descrisi in multe adjective. Ca o intamplare. Placuta sau neplacuta, in functie de caz.

"Why are women ... so much more interesting to men than men are to women?"

Depinde din ce punct de vedere se pune problema. Referitor la partea fizica, partea in care tipii se uita pe strada dupa tipe mult mai putin discret decat o fac tipele, chestia asta are un singur raspuns, asa cum ar zice si Joseph: tipii gandesc cu ce au intre picioare. De multe ori, daca ma uit pe strada discret la un tip care mi-a atras atentia, dupa 10 secunde de analiza a partii fizice, ma intreb "Oare ce voce are?" sau "Pare genul care asculta x sau y." sau "Seamana putin cu a sau b". Cu alte cuvinte, incerc sa trec peste desenul din fata mea, sa ajung mai departe. Fie si pentru 30 de secunde, dupa care ma intorc la "Ok, deci acuma trebuie sa-mi cumpar tigari."
Acuma, referitor la partea psihica, sa zicem, lucrurile stau putin mai mult altfel. Tipii incearca foarte rar sa analizeze o tipa din punctul asta de vedere. Si ii normal, intr-adevar, noi, tipele, habar n-avem nici macar noi ce-i in mintea noastra. Dar totusi, incercam prea insistent sa ne facem o parere despre ce contine mintea tipilor. Si aici gresim. Fiindca ori ajungem la concluzii gresite care ori ne fac sa ne simtim aiurea, ori ne fac sa reactionam neadecvat in multe situatii.

Discutie de aseara, pe messenger.
X: am timpuri cand in fiecare zi is la altcineva acasa, iubesc zilele alea
Mavy: esti baiat, iti permiti.
X: cacat
Mavy: ce?
X: esti baiat thing
Mavy: pai.. stii ca asa-i.
X: nu ii... n-are sens
Mavy: are. ii mai riscant ca tipa sa faci asta.
X: riscant sa ce?
Mavy: sa mergi la oameni. stii tu, la un moment dat toata lumea-i beata and things like this.
X: again: cacat
X: nu ii deloc mai riscant
X: mai ales cand areti ca mine
X: [cough cough] (aia era o gluma legata de sexiness-u' lui, atata tot.)
Mavy: am inteles. da' stii tu, tipele is mai usor de violat.
Mavy: sau de convins ca vor si ele.
X: "sau de convins ca vor si ele."
X: am ras
X: de violat da, da' esti printre prieteni, cine dumnezo sa te violeze?
Mavy: tocmai de aia am adaugat chestia cu convinsu'.
X: sa convingi un tip sa futa orice are pizda cand ii beat ii mai usor decat sa te intinzi pe jos cand esti beat
Mavy: si o tipa bauta careia ii place sa si-o traga ii usor de convins.
X: ii tip... ar fute scorburi de copaci daca ar muri toate tipele
Mavy: probabil si tipele ar fute sticle.
X: da... da' voi le-ati spala inainte
X: noi am gasi un copac oriunde, oricat de jegos ar fi
Mavy: pai.. are logica. voi nu bagati nimica in voi.
X: meh
X: tot un tip s-ar fute mai repede decat o tipa

Dupa cum spuneam, pe subiectul asta se pot scrie multe lucruri. Prea multe. Asa ca ma rezum la cat am scris.
Si o melodie, destul de potrivita ca incheiere, as zice.

Azi. Din nou.

2009-08-10T17:06:00.003+03:00

Azi mi s-o rupt inima. A nu stiu cata oara, am vazut-o plangand din cauza lui. A nu stiu cata oara mi-am dorit sa fiu baiat ca sa pot sa-l las lat, sa-nvete ca nu o merita pe Ea. Nu pot, pur si simplu nu suport sa o vad plangand din cauza lui. Imi vine sa plang si eu cu ea, dar ma abtin fiindca dintre noi doua, la un anume nivel, ea-i copilul si eu parintele. Si trebuie sa fiu calma. Si o iau in brate, ii simt respiratia gafaita si o simt ca se ineaca din cauza lacrimilor. Si atunci ceva se rupe in mine. Atunci is momentele in care imi vine sa tip, sa tip din cauza sentimentelor de ura si furie care cresc in mine. Nu-s prietena perfecta, is constienta de asta, dar stiu ca as face aproape orice pentru ele.
Stau, fumez o tigara si ma gandesc cat ii de aiurea sa ajungi sa tii la oameni care nu merita. Toti am trecut prin asta, nu cred ca exista om care poate sa nege asta. Poate doar oameni care inca nu-si dau seama ca unele persoane nu merita. Sau oameni care realizeaza ca gresesc, si continua. Am trecut si prin asta. Gandindu-ma la ultimul an, imi dau seama ca am invatat in timpul asta probabil mai multe lucruri decat in cei 17 ani de dinainte. Am invatat, dar nu stiu cat de bine. Si tot ce-mi doresc ii sa reusesc sa pun in practica toata teoria pe care o stiu.

02: 42

2009-08-07T15:04:00.003+03:00

M-am culcat pe la 2 fara ceva ieri. La 3 fara ceva m-am trezit brusc, ma durea inima, eram speriata. Eram speriata fiindca ma dureau parca si vasele de sange dintr-o parte a mainii si a piciorului stang. Aveam o senzatie ciudata de amorteala in partea aia. Si mi-era frica, mi-era al naibii de frica. I-am trimis mesaj, i-am zis ca mi-i rau, inima. Si ca daca patesc ceva, vreau sa stie ca ii singura persoana la care am tinut atata, ca mi-i dor si ca vreau sa aiba grija ce face. Eram speriata ca o sa patesc ceva si n-o sa stie. Si nimeni n-o sa stie. Fiindca-s singura. Fiindca daca vreodata o sa chiar patesc ceva, nimeni n-o sa vina dimineata sau dupa amiaza sa vada daca is in regula. Eu am ales asta, is constienta. Is constienta ca asa o sa continuu, fiindca o fost decizia mea. Si nu-mi tradez deciziile.
Am stat treaza, pana la 4 juma', intrebandu-ne amandoi ce sa fac. I-am explicat ca nu i-am raspuns la telefon fiindca nu vroiam sa plang iara. Fiindca vreau sa-mi pastrez momentele de slabiciune pentru mine. Desi stiam ca a doua zi o sa scriu despre ele. Dar atunci, atunci eram atat de speriata de faptul ca-mi era asa frica. Si asa rau. Eram ametita, ma durea capu' si tremuram. Si tot ce vroiam atunci era sa nu fi fost singura. Si n-am fost, am vorbit. De mult ii multumesc ca ma asculta. Fiindca o fost prima persoana care o facut-o. Din pacate, hehe.
Melodia asta (varianta originala, adica) imi aminteste de vara trecuta. De diminetile verii trecute cand mergeam la servici si ma gandeam doar la cat de bine ii sa poti avea incredere in cineva.
As avea atatea de scris, atat de multe imagini de desenat in cuvinte, dar nu vreau. Le am in minte, si ii de ajuns. Si tot ce am scris pana acua, n-o sa citeasca. De asta am si scris.

In fiecare zi imi spun ca n-o sa patesc nimica. Pentru ca nu am dreptul asta.

PS. Varianta asta a melodiei o am de la Cristina. Merci, ii superba.

I, Robot.

2009-08-03T17:28:00.002+03:00

Ok, ii gata lucrarea tipei. Si ii futere.

Desi, intr-un anume fel, ma asteptam sa fie altcumva. Imi place, imi place mult, da' parca ii mai faina schita. In continuare, tipa m-o rugat sa mai pozez pentru o lucrare, de data asta ceva mai explicit. O s-o fac, dar ii foarte putin probabil s-o pun pe blog.

Model de robotel

2009-08-01T13:01:00.011+03:00

Incepand cu inceputu', acuma suntem doi oameni care scriem pe blog, dupa cum ii posibil sa fi observat. Ceea ce mie-mi convine, imi place cum scrie Joseph. Nu cred ca ii nevoie sa zic mai mult de atat, asa incat, let's move on.
Ieri m-o rugat o tipa din Turcia, de pe DeviantArt sa-i pozez pentru o lucrarea de-a ei. Tipa deseneaza foarte fain dupa parerea mea. Galeria ei (da, asta ii link) si cateva lucrari, pentru ca banuiesc ca nu foarte multi au cont pe Dev:

Asaa.. Iau eu frumos ieri aparatul si o intreb cum vrea sa-i pozez. Mi-o zis ca singura cerinta ii sa am parul dat pe spate, lins. Asta fiindca is model pentru o femeie-robot. Ceea ce mi s-o parut o idee destul de interesanta. Am facut vreo 20 de poze pentru inceput, cu gandul ca o sa-mi spuna ce vrea exact. Surpriza, i-o placut una dintre alea. Si azi dimineata, somnoroasa si cu ochii inchizandu-mi-se, am primit de la ea schita de inceput a lucrarii. Asa mi s-o deschis ochii instant..

Si seamana asa de bine cu poza mea. Stiu ca-i un pic ciudata, si asta fiindca nu-i profil de-a dreptul. Oricum, lucrarea o sa fie gata in vreo patru zile si eu de-abia astept. Nu ma gandeam ca mi-ar placea asa mult sa pozez pentru cineva.

Nopti de vara

2009-07-30T15:28:00.003+03:00

Ii vara si viata mea o devenit ciudata in ultima vreme. Nopti pierdute pana tarziu, fie in oras, fie acasa. Tigari si bere. Si cuvinte. Cuvinte multe, spuse in secunde tot mai indepartate. Povesti si amintiri. Caldura si frig, tenisi si sandale. Discutii deja avute si discutii viitoare. Oboseala si chef de viata in momente tot mai trecatoare. Mancare putina si fum de tigara mult.
Am atatea chestii in cap, incat nu pot sa pun o ordine in ele asa incat sa le exprim in cuvinte. Is idei intrerupte franturi de imagini, vorbe si peisaje. Imi doresc sa scriu si nu pot, mi-i greu sa leg cuvintele si asta se vede. Mi-i somn si nu pot dormi, am o durere constanta de cap. Si in ultima vreme mi-i tot ai dor sa desenez. Inainte, cand aveam o stare aiurea, luam un creion si o hartie si desenam. Desenam ca sa-mi ascund de mine gandurile ce-mi roiau in minte. Ma concentram si asta ma facea sa ma simt relaxata si multumita dupa ce terminam, imi placea ceea ce faceam. Acuma am hartie, dar n-am creioane. Stiu, ii ciudat, dar nu am nici macar un singur creion. Probabil asta ii scuza mea fata de mine pentru care nu fac ceea ce-mi doresc. Mereu gasesc scuze pentru a nu face lucruri pe care le vreau. Asa facem toti, ne scuzam cel mai mult fata de noi decat fata de alte persoane. Intr-un fel ii bine, ar fi oarecum absurd sa ne cerem scuze pentru toate chestiile pe care nu le facem pentru alti oameni sau cu alti oameni.
Si stiu ca la iarna o sa-mi lipseasca noptile de vara.

Sticla.

2009-07-25T20:48:00.002+03:00

Deodata a cazut. Era la mine in brate. Cand am realizat, am tipat o-njuratura si am lasat-o sa se faca bucati la picioarele mele. Apoi m-am uitat. Imi curgea sange din ambele incheieturi, din ce in ce mai tare. Am stat cateva secunde uitandu-ma la mainile mele, si cand mi-am dat seama ca n-o sa se opreasca, am pornit spre baie. M-am oprit totusi sa-i arat si lui: "Uite, vezi? Frumos, nu? Lasa, zi merci ca nu-s o copchila plangacioasa care lesina cand vede sange. Ai fasa cumva? Nu? Lasa, o sa pun o batista. Ii ok, nu-ti fa griji." Am ajuns la baie, am tinut mainile sub jetul de apa ce-mi taia si mai adanc pielea crestata de sticla. "Nu, nu ma doare.. Is bine, gata, taci." Nu, nu ma durea. Incepusera sa-mi amorteasca mainile. De-abia cand suvoiul de sange s-a mai domolit mi-am dat seama cat de adanci erau. Si ca eram si vanata, greutatea geamului la impactul cu mainile mele era vinovata. "Fuckin' great! Acuma o sa-mi ramana urme, si.. Nu, ma, nu ziceam nimica, vezi-ti de treaba." Am gasit pana la urma fasa, am pus-o la mana dreapta, unde-s mai adanci ranile, pentru stanga n-o mai ajuns. Si urmaresc sangele cum se extinde tot mai mult pe ea. Iara o amortit. Imi place asa mult culoarea sangelui, ii asa.. perfecta.
Si stiu ca maine o sa treaca, maine o sa fie mai bine. Si ca puteam s-o patesc mai rau.

Joaca

2009-07-24T12:22:00.008+03:00

Mi-am gasit o noua ocupatie. Ma joc in Photoshop, chiar daca habar n-am ce fac.
Va prezint "operele" mele de azi.

Regrete?

2009-07-21T23:54:00.003+03:00

M-am uitat iara pe postul despre fete. Despre femei. Despre chestiile alea care-s un fel de papusi animate. Despre mine si despre ele. Si am vazut comentariul in care mi se spunea sa nu sterg postul ci sa ii schimb tonul. De ce as face-o? Fiecare post ii o parte din mine, in fiecare din ele se regaseste o parte din viata mea. O zi, o ora, o saptamana. O parte din viata mea asa cum o simteam in acel moment. Impreuna, alcatuiesc un inceput de vara. Si tin la ele asa cum tin la fiecare lucru al meu. Probabil pare o absurditate, dar is una din tipele alea care se desparte foarte greu de lucrurile ei: bratari, cercei, etc. I-am dat Dianei o bratara si un cercel cand o plecat, sa-si aminteasca de mine. Dar ea-i Oaia mea, ei i-as da si ultima mea tigara. Cand dau cuiva un lucru care mi-o apartinut ii un gest de afectiune foarte mare. Pe de alta parte, revenind la postul sus-precizat, ori il pastrez asa cum ii ori il sterg. Ii normal. Nu pot sa schimb ce am gandit intr-o anume zi, intr-o anume clipe, in anumite minute. Pentru ca au trecut. Si daca eu mi-as schimba modul de a gandi, nu as nega ceea in ce am crezut in trecut. Cel mult as ascunde, adica as sterge. Dar nu. Vreau sa pastrez fiecare sentiment de aici, fiecare emotie, fiecare gand.

In ultima vreme mi-au spus cativa oameni pe care eu chiar ii apreciez ca imi citesc blogul si ca le place ceea ce scriu. Si mereu raspund ca o fac de plictiseala. Intr-adevar. Tot ce scriu ii spontan. Plec de la o idee si pe parcurs ajung la cu totul altceva. Probabil eu nu as avea rabdare sa citesc asa ceva. As vrea altceva decat monotonia din capul meu. Totusi, nu cred ca am sa scriu vreodata pe blog sentimentele contradictorii pe care le gasesc tot mai des in mine. Desi mereu imi propun asta. Si, imediat imi zic "Tu stii ca-s numai ale tale si n-are rost. Nu-i asa?" Uneori reusesc sa ma conving pe mine din doua vorbe ca nu are rost sa fac ceva. Si alteori, oricat de mult as incerca sa imi spun un "Nu!" hotarat, primul gest instinctual il sterge.

Pe la 12 ani m-am hotarat sa nu regret nimica din ceea ce fac. Si inca ma tin de cuvant fata de mine. Imi analizez trecutul si prezentul, ii gasesc partile bune uneori si cele negative de cele mai multe ori si totusi nu regret nimica din el. Nu regret nici o zi de simtit ca naiba si nici o lacrima. Pentru ca stiu ca dincolo de toatea astea, ceva o fost frumos acolo. Si ceva mi-o placut. Si poate pentru cateva momente mi-o fost bine. Si in noptile de fumat tigara dupa tigara si uitat la filme proaste ma gandesc ca daca aia o fost alegerea mea la momentul respectiv, de ce as regreta-o dupa ce o trecut? N-are rost. Am invatat sa-mi respect deciziile de moment si sa-mi asum responsabilitatea lor fata de mine. Nu ca ar fi mare lucru, inca n-am omorat oameni si nici nu am facut chestii care sa contravina conceptelor mele morale. Dar inca is convinsa ca o sa-mi respect promsiunea si.. no regrets, girl.

PS. Merci ca imi cititi aberatiile si, desi nu pare, chiar ma simt mai bine cand imi spuneti ca o faceti.

Random

2009-07-19T13:14:00.003+03:00

Asta o sa fie un post tampit si melodramatic, cel mai probabil. Si plictisitor, bineinteles. Un meniu frumos, as zice.
Ma plictisesc. Ma plictisesc ca naiba si in acelasi timp am o gramada de chestii nasoale in cap. N-o sa le spun aici, is chestii prea personale. In schimb, pot spune ca stau tot mai des noptile si ma uit pe geam. De fapt, stau pe geam, fumez o tigara, beau un 3in1 sau un ceai si ma gandesc ce-i de facut. Desi stiu ca n-o sa fac nimica. O sa ma complac in starea asta pana o sa apara ceva care sa ma scoata din ea. N-am servici, n-am bani si am o gramada de timp pe care nu stiu cum sa-l folosesc. Mda. Genial, as zice. Ma uit la filme, mai joc chestii de copii, mai fac un pic de ordine prin camera, mai citesc. Si la un moment dat ma opresc din toate astea ca sa stau sa ma plang mie ce viata naspa am. Ceea ce-i extraordinar, o metoda foarte bine de a trece peste lucrurile aiurea, intr-adevar. N-am chef nici macar sa mai scriu pe blog, acuma o fac fiindca n-am nici o idee ce as putea face in omentul asta exact.

A, da. O chestie care ma enerveaza: clopotele de la biserica de langa. Ieri m-am apucat pe la 1 noaptea sa ma uit la "A clockwork orange", deci m-am culcat pe la 3 si juma', poate chiar mai tarziu. Azi dimineata, pe la ora 7 juma'-8 o inceput clopotele sa bata. Si nu mai stiu ce visam, dar stiu ca s-o integrat cu succes zgomotul in vis, astfel incat sa-mi creeze o perfecta stare de nervi. Wtf? Nu mai suntem in Evul mediu cand oamenii nu aveau ceasuri si trebuia sa se traga clopotele ca sa se stie cand sa se adune la biserica. Slujba incepe la 8, nu? Toti avem ceasuri desteptatoare, corect? Cine are de venit, oricum se trezeste cu o ora mai devreme, sa zicem, ca sa se pregateasca sa mearga la biserica. Deci, de ce ne mai trezesc si pe noi, restul, care vrem sa dormim? Serios, care-i rostul?

Si iarasi, mi-i dor sa fac ceva deosebit de rutina zilnica. De fapt, nu cred ca o sa-mi treaca vreodata cu adevarat dorinta asta. Fiindca dorintele trec.

PS. Mi-i dor sa merg undeva sa fac poze la ce-i in jur. Undeva altfel.

As you wish, girl.

2009-07-16T21:35:00.005+03:00

Alina: n-ai scris niciodata despre mine in blogul tau
Mavy: n-am scris despre multi oameni in blog.
Alina: da eu-s mai speshala
Mavy: eu is mai speciala decat tine. eu am chiuveta in camera. beat this!
Alina: eu am marea la 2 pasi
Alina: eu dorm cu EL intr-un pat de o persoana
Alina: eu nu mai am decat 3 pachete de tigari
Alina: beat this
Mavy: eu am ciocolata.
Mavy: eu dorm intr-o bucatarie.
Mavy: eu mai am cinci tigari.
Alina: si eu
Alina: de portocale si amaruie
Alina: din dubai si din cipru
Alina: beat this
Alina: noi dormim intr-o camera mica
Mavy: eu am ciocolata din Romania.
Alina: cu un pat de o persoana
Alina: pe o perna
Alina: si mi-e dor de mancarea de acasa
Mavy: exactly my point.

Ea-i Alina. Ea-i mama mea pe forumul CC. Ea-i tipa care s-o oferit sa-mi ia vata de zahar si am refuzat-o. Ea-i tipa care gandeste prea hm.. poetic, sa zicem, pentru zilele in care traim. Ea-i tipa care viseaza cu ochii deschisi pana-i trezita de un "pardon, domnisoara!". Ea-i cea care mi-o adus cel mai comestibil cadou de ziua mea. Ea-i tipa care-mi zice "Ai grija, copil!" pe un ton de mama suparata, la care eu raspund cu un zambet cu dinti. Ea-i tipa careia ii place s-o pozez si pe care-mi place s-o pozez. Ea-i tipa care o plecat acuma.

PS. Mi-i dor si de Diana. In fiecare post de pe blogul asta mi-i dor de ea.

Ceara

2009-07-14T03:03:00.003+03:00

Mi-a picurat ceva incins pe mana si acuma am o mica groapa in piele. Felul in care arata imi aminteste de papusi. De plasticul lor perfect. De fete. De femei. Si ce-s femeile altceva decat papusi? Traim prin atentia care ne este acordata, prin gandul ca putem indeplini dorintele partenerului. Ca putem fi bune pentru cineva. Ca noi chiar contam.
Ne lipseste siguranta. O primim atunci cand auzim un "Esti asa frumoasa astazi!", desi de multe ori ne dam foarte bine seama ca ii doar un compliment facut ca sa ne simtim mai bine. Si suntem fericite cand ni se spune sa ne mai imbracam "asa", ca ne sta bine. Si ne simtim mai bine cand atragem privirile pe strada. Si de cele mai multe ori ne-am trada usor prietenele doar ca sa simtim ca suntem mai bagate in seama decat ele. Suntem intr-o continua cautare a atentiei. Machiaj, haine, lenjerie, totul arata lucrul asta la noi.
Cand suntem triste, facem o schimbare la noi. Cel mai des, parul. Si asta de ce? Ca sa se uite lumea mai atent la noi fiindca ne-am tuns, eventual sa ne faca un fals compliment. Ca sa treaca o saptamana si sa ne plictisim. Ca sa ne dorim sa mai facem ceva pentru a primi atentie.
Exista printre noi, totusi, si unele papusi care inca mai cred ca pot trai fara un papusar. Desigur, toate o putem face. Dar in timpul asta, il cautam neintrerupt pe urmatorul. Pentru ca asa suntem facute. Ii in natura noastra. Fie ca ne dam seama cu luciditate, fie ca negam ceva ce mereu o sa existe in subcontientul nostru. Suntem facute din ceara, la urma urmei. Si ne topim prea usor.

LE. Probabil peste cateva zile o sa neg tot ce am scris aici. Asa de tare incat ii posibil sa sterg postul. Dar acuma, acuma chiar simt nevoia sa-l finalizez, sa apas "Publicati."

Regresiv.

2009-07-10T22:08:00.009+03:00

Ieri.
Dimineata. Am fost batrana. M-am trezit fara chef de nimica. Mi-am luat slapii si am mers in camasa mea de noapte pana la baie. M-am spalat pe ochi, mi-am aranjat un pic parul scurt si apoi am decis sa merg la piata. Mi-am pus rochia, sandalele si baticul pe cap si am plecat. Am mers plictisita si incet pana la piata. Am ales cu grija rosiile, salata, castravetii. Nu m-am targuit fiindca asta nu e de demnitatea mea. Sunt batrana, dar nici chiar asa. Am venit acasa si mai greu. Mi-am luat de la chioscul din colt o inghetata. Am si eu dreptul la o mica placere, nu?

Dupa amiaza. Sunt tanara. Am 18 ani. Imi sun prietena de la bloc si-i zic ca vreau sa mergem la Venetia (un fel de lac.). Mi-am pus fusta plisata scurta, tricoul cu Pink Floyd si ghetele negre, mi-am luat ghiozdanul si am plecat. Covrigei, ciocolata cu rom, bere si tigari. Racoare la marginea Venetiei, fiindca pe mal ii o padurice. Discutii despre oameni necunoscuti si lucruri necunoscute. Poze. Poze la broaste. Poze la copaci. Poze la apa. Poze la cer si lac. Poze ei, poze mie. Imagini vechi si noi.

Seara. Am devenit iar copil. Mi-am pus pantalonii scurti, un maieu si sandale. Mi-am luat sticla de apa si am coborat. Jucam badminton. Fluturas cu pene. Alergatura dupa el. Durere de muschi. Placerea de a fi din nou copil. Am obosit. Merg pana la chioscul din coplt sa-mi iau ceva de rontait si ma intorc sa stam la povesti. Stam iara pana la zece seara la scara, ca in vremurile bune. Ca in vremurile in care eram copil si ziua era mereu prea scurta pentru toate lucrurile pe care-mi doream sa le fac.

Azi zilele sunt mult prea lungi.

Javra de imprumut

2009-07-06T00:04:00.004+03:00

Nu inteleg oamenii care au caine si nu-l plimba. Oamenii care au in mana lor viata unui animal si nu incearca sa o faca macar putin mai buna. Imi plac cainii si pisicile, insa daca ar fi sa am un animal pe care sa-l tin in casa, as prefera un sarpe, de exemplu. Pentru ca nu ar trebui sa-l plimb. Pentru ca stiu ca daca mi-as lua un caine, as fi incantata de el in primele zile/luni, dar mai apoi m-as plictisi si plimbatul lui ar deveni un lucru nu tocmai placut, o chestie facuta din obligatie. N-as mai avea chef sau rabdare sa alerg cu el, sa il spal ca lumea cand am veni de afara, sa ma joc prin casa cu el si foarte probabil, dupa un timp, mi s-ar parea un lucru care ma incurca.
Imi place sa "imprumut" caini de la oameni, sa alerg cu ei si apoi sa-i duc la loc stapanului care sta pe o banca si se uita plictisit la lumea care trece. Partea aiurea, foarte multi prefera sa nu lase cainele pe mana altora. Intr-un fel, asta ii un lucru foarte de inteles. Dar intr-alt fel, daca eu iau cainele ala din mana omului, aia inseamna ca imi asum raspunderea ca ii posibil sa ma muste si in acelasi timp is constienta ca trebuie sa-l aduc inapoi.
Nu incerc sa pozez in aparatoare a drepturilor animalelor, doar am momentele mele de afectiune fata de ele si in acelasi timp de mila. Tocmai de aia nu am animal de casa. Pentru ca nu vreau sa ma gandesc, in unele clipe, dupa ce m-am plictisit de el, ca i-am stricat viata. Ii de ajuns ca o stric zilnic pe a mea si poate si pe a altor oameni. Poate.

Tarziu

2009-07-05T23:14:00.005+03:00

Sa va spun o povestioara. Nu de adormit copiii, nu scary, o povestioara simpla.
A fost odata o Mavy. Si aceasta Mavy s-a gandit intr-o zi sa-si faca un blog. In functie de cum are chef/timp/[enter a reason here], Mavy scrie pe blog. Despre tot felul de tampenii care ii vin in cap. Toate bune si frumoase, pana la momentul in care vine partea nasoala, si anume: de ce naiba nu poate Mavy sa scrie comentarii pe blogul ei sau pe alte bloguri? Inca ramane un mister neelucidat si cateodata enervant.
- Am lucrat la Cornelius, din motive mai mult sau mai putin personale, nu mai lucrez, trebuie sa-mi gasesc de munca in alta parte.
- Nu ascult Vama Veche nici sa ma pici cu ceara (in afara de petreceri/localuri, ca acolo nu-i cum vreau eu.), am dezvoltat un fel de fobie la ei.

Azi am mancat patru sau cinci inghetate, cred ca as putea sa traiesc lejer din inghetata.
Inainte nu mergeam cu tramvaiul ca sa nu dau bani pe bilet. Acuma nu merg cu tramvaiul/autobuzul pentru ca la orele la care ajung eu acasa nu mai circula. Ceea ce-i genial. Si normal, in acelasi timp. Imi place foarte mult sa merg noaptea pe strazi. Sa merg ascultand muzica si fumand o tigara. Is unele din cele mai placute momente ale vietii mele. Problema ii ca nu pot merge la orice ora singura. Caini sau golani. Din doua una. Sau, de cele mai multe ori, amandoua. Nu inteleg. Daca vezi o tipa la ora 12 noaptea ca merge repede pe strada, ascultand muzica, ti se pare ca are chef sa te iei de ea? Ti se pare ca o sa te bage in seama? Ai impresia ca nu o sa se faca_ca nu aude din cauza muzicii? Evident, raspunsul meu la toate ii "NU", dar eu gandesc din postura mea de fata. Asta ii doar unul din dezavantajele in a fi fata. De pe la cinci ani, de cand am inceput sa realizez ce-i cu mine si cu viata mea, imi doresc sa fiu baiat. Si cred ca o sa mor cu dorinta asta.

Incep..

2009-07-04T20:46:00.003+03:00

..sa reintru in starea mea normala, si asta ii un lucru bun.
..sa ma uit iarasi la filme, de aiurea.
..sa ma las de slim-uri mentolate, devin si eu om normal care fumeaza tigari normale.
..sa revin la vechile mele convingeri legate de anumite aspecte ale vietii in general si ale vietii mele in particular.
..sa ma imbrac iarasi ca si cum nu-mi pasa.
..sa-mi fac curatenie in camera, intr-un sfert de ora.
..sa merg iara la plaja, desi nu is inca foarte convinsa de asta.
..sa-mi doresc iarasi sa scriu, fara sa materializez aceasta dorinta. Dar pentru mine conteaza ca exista undeva, acolo.
..sa merg iara aiurea pe strada.
..sa ies la ore dubioase din casa, fara scop.
..sa incerc sa nu-mi mai pese de oameni. Asta incep in fiecare zi, e adevarat, dar niciodata nu imi iese. Macar is perseverenta, hehe.
..sa beau apa plata, nu suc. De azi.
..sa-mi vreau parul lung inapoi.
..sa merg iara pe bloc sa vad apusurile.
..sa-mi vreau o parte din vechea viata inapoi.

7%

2009-06-28T22:42:00.003+03:00

Needitata.
Am neglijat blogul urat de tot si asta chiar nu ii un lucru bun.
Nu o sa stau acuma sa scriu povesti cu sirene si spiridusi fiindca ii unspe noaptea si maine incep de la 8 serviciul. Si fiindca beau o bere din plictiseala si ca s-adorm mai repede. Daca tot veni vorba de servici, probabil o sa-mi caut in alta parte fiindca, ghici ce, iara am iesit gaura cu cateva zile inainte sa primesc salarul. Un milion si ceva, aproape un milion jumate. Deci iara nu vad salar intreg. Ce noutate. Si colac peste pupaza, seful a mai zis si ca daca mai ies gaura, imi opreste dublu. Woohoo!
Ma simt mai bine in ultimele zile, desi tot obosita is. Dar oboseala mai placuta decat de obicei. Si mai cu rost.

Am obiceiul, cand is plictisita sau cand ma simt bine, sa ma uit la peisajul din jurul meu atent. Orice ar fi. Blocuri, masini, oameni, rasarituri, apusuri. Oameni mergand grabiti, masini tacute sau masini zgomotoase, discrete sau care exprima dorinta proprietarului de a iesi in evidenta. Intotdeauna mi-am dorit sa am un Trabant. Nu numai din ratiuni economice, cat si din faptul ca mi se par asa de al naibii de faine. Un trabant negru si cu ceva model discret pe el cred ca ii masina visurilor mele. M-am obisnuit sa nu-mi doresc sa am chestii extraordinare. Fiindca ii mai bine asa. Ma rezum la ceea ce imi pot permite la momentul respectiv. In felul asta viata ii un pic mai deschisa la culoare. Gri, sa zicem. Un pic mai gri.
Trebuie sa gasesc ceva marca de tigari de la care sa nu-mi fie rau, dar in acelasi timp sa simt ca le fumez. In ultima vreme mi-i un pic cam rau de la mentol. Si totusi le fumez. N-o sa-mi inteleg niciodata incapatanarea in a ma tine de obiceiurile mele, desi stiu ca-mi fac rau. Si, in acelasi timp, n-o sa-mi doresc niciodata sa ma las de ele. Fiindca-s ale mele. Chestia asta tine probabil de fatul ca nu dau oamenilor obiecte ale mele. Ok, sunt exceptii, alea fiind un fel de semne de afectiune. (note to self: cand iei salarul, cadou pentru Oaia.)

O melodie pe care o ascult obsesiv in ultima vreme.

Am terminat berea, asa ca o sa inchei si postul.
Silva bruna, 7%.

Zile impare

2009-06-15T20:31:00.000+03:00

Zile impare. Zilele pare, cand ii prind.
Si ceva la care chiar am ras. Merci, Bruta.

Ieri.

2009-06-13T10:13:00.003+03:00

Un pahar cu apa. Un 3in1 langa. Mai incolo o ultima gura de Red Bull. O tigara in mana si in scrumiera inca sapte stinse. O masa pe terasa si doua inauntru.
Durere de masea. Julitura la cot si cucui in laterala fruntii. Chef de nimica. Muzica linistita. CD-ul meu. Dor de ea.
Mai devreme consumatie neachitata. Tura colegei. Mascati. Prea tarziu. Doua sucuri la baietii in negru. Proces verbal. Ora. Unitate comerciala. Obiectiv. Buton deblocat. Statie. Chemare.
Lumina soarelui dupa ploaie pe mesele negre si scaunele rosii. Ghivece cu flori si lampioane stinse. Ora sase jumatate. Mai putin de sase ore ramase. Semafor. Rosu.. Verde: 25, 24.. "In aceasta unitate se fumeaza".
Bar. Sec de Murfatlar. Jack. Rameros. Angelli. Palinca si bere la halba. Telefoane utile. Inutile. Expirate.
Masa noua inauntru. El si ea. Decolteu. Frig. Mov. Par cret. Nestea si Ciuc. Pai si pahar la bere. Durere de masea intensa. Durere de ureche.
Foame. Durere. Foame. Alimentara. Doi cabanosi. Nu. Salam. Vestiar. Mustar, piper si sare. Sandwich-uri.
Frig. Geaca unui coleg. Mult prea larga. Tigara. Durere de masea. Dor de ea.
Timpul trece greu, dar ceasurile il omoara cu precizie.

Terasa sau parc?

2009-06-10T23:32:00.005+03:00

N-am mai scris de ceva timp, ar cam fi cazul sa o fac.
Se pare ca zilele se scurteaza din ce in ce mai mult pentru mine, odata cu trecerea timpului. Daca la inceput eram mai odihnita cand mergeam la munca, acuma incepe oboseala sa ma ajunga. Beau peste 5 ice coffee-uri pe zi cand lucrez, si foarte multa apa. Anul trecut aveam obiceiul sa am mereu ceva de rontait pe masa, acuma nu mai mananc decat cate doi covrigi cand ajung si mai tarziu o bucatica de salam sau ceva. Si atat. Nu mai pot manca. Nu stiu daca ii bine sau rau, dar asa ii. Plus de asta, cred ca imi dezvolt o dependenta de Magne B6. Fara fiola zilnica nu am energie deloc.

Mereu m-am intrebat ce rost are sa iesi cu prietenii sau cu prietenul/a la terase unde ii muzica foarte tare. Fiindca la noi muzica ii asa de tare, incat mai mereu intreb de doua ori clientii ce vor. Nu mai bine mergi frumos cu o sticla de suc/bere intr-un parc/la un bloc si stai relaxat si discuti in voie?
Ok, inteleg ca multi oameni prefera la primele intalniri chestii dintr-astea pentru ca sunt mai.. nu stiu cum sa zic.. oficiale? Adica nu poti invita o tipa in spatele unui bloc. Dar totusi, o poti invita la o plimbare in parc. Hm.. Si asta ii putin ciudat, corect. Bun, sa zicem ca la primele intalniri mergeti la o terasa. Dar cand vad cupluri foarte apropiate, care probabil au ceva timp de cand is impreuna, nu ma pot abtine sa ma intreb care-i rostul sa vina asa des la terasa.
Sau intre baieti. Nu mai bine iei tu frumos o sticla de bere si mergi cu colegii undeva unde esti sigur ca nu te ia politia, beti linistiti, vorbiti in voie si iesiti chiar mult mai ieftin?
Imi place sa merg in localuri din cand in cand, dar localuri unde stiu ca ma inteleg cu cel de langa mine. Localuri unde nu trebuie sa stau cu urechea lipita de gura celui de langa mine (intr-un mod foarte ortodox vorbind.) Si asta pana ma plictisesc de localul respectiv. Uneori asa imi vine sa ma duc in afara orasului, undeva unde sa fie total nou.
A, da. Is curioasa cat salar o sa primesc. Imi iese ceva spaga zilnic, dar totusi parca as vrea sa simt eu ca am banii mei. Munciti.

P.S. Mi-i foarte dor de Oaia. Damn it.

P.P.S. O poza care-mi place cum o iesit.

Acuma..

2009-06-07T23:57:00.005+03:00

-Mi-i dor de Oaia.
-M-am saturat sa lucrez zece ore pe zi, fara libere.
-Mi-i somn.
-Mi-i foame.
-Beau Cola.
-Ar trebui sa ma culc.
-Vreau sa ma sune Oaia.
-Astept sa ma sune Geanina.
-Ii ziua Roxanei. La multi ani, Roxana! (chiar daca nu ma iubesti tu prea mult.)
-Ascult o melodie tampita pe care mi-i lene sa o schimb.
-Imi aprind o tigara.
-As citi, dar trebuie sa aprind veioza, prea greu.
-Mi-i dor de Oaia. Din nou.

6 mai

2009-06-06T13:24:00.004+03:00

Am multe de zis, dar chiar nu am timp acuma sa scriu. La 2 trebuie sa merg iara la munca. Program schimbat, fac zilnic de la 2 la 12 noaptea, uneori stau si mai multa. Fara libere, fara nimica. Viata ii extraordinara.

Totusi, scopul postului astuia ii urmatorul:
Link catre o poza dintr-un concurs eco, bla, bla, conteaza ca am primit un 10 ca am participat.
Daca va place, votati, daca nu va place, tot votati ca nu-i pe bani. Hehe.

Dor de ea

2009-06-02T22:38:00.004+03:00

Am coborat sa-mi iau o ciocolata, putin mai dvreme. Liniste pe scara, atmosfera de noapte. Afara la fel de calma vremea, vantul batea placut, desi cu intentii de ploaie subliniate de fulgerele ce luminau periodic cerul. Fac trei pasi si aud niste voci. "Oh, come on, inca n-am innebunit. De unde se aud?". De la mai multe balcoane. Perechi de oameni iesisera in balcon si stateau de vorba. Toti o data. Si chestia asta mi se pare ciudata, dar sa trecem peste.
Imi place vremea asta. Imi place sa fie racoare, sa bata vantul in felul asta. Ma face sa-mi doresc sa raman in mijlocul parcarii, asezata turceste si sa simt ploaia cum incepe sa-mi umezeasca incet fata apoi hainele, pana la ultima lor fibra.

Joi noapte Oaia pleaca din tara la tatal ei. Ii posibil sa stea o luna, ii posibil sa stea trei. Si cum acuma o vad din doua in doua zile, mi-i al naibii de dor de ea. Imi amintesc toate momentele faine impreuna, toate gandurile pe care i le ziceam, toate berile baute impreuna la 16 ani in parc. Imi amintesc primele poze de cand mi-am luat tricoul cu SOAD si eram asa de incantata de el. Imi amintesc cum faceam impreuna sala si cum ne uitam amandoua in oglinda si ne certam care are curu' mai fain ca cealalta si niciodata nu-mi dadea dreptate cand ii ziceam ca al ei imi place mai mult decat al meu. Imi amintesc cum in ultima vreme mi-o dat de mancare cand n-am avut. (cartofii de azi o fost foarte buni, Oaio. ok, stiu ca am profitat, fiindca acuma am mancare si tot mai iau si de la tine.) Imi amintesc prima oara cand ne-am imbatat amandoua, prima si ultima sticla de vin de tara bauta impreuna si rau' de a doua zi. Imi amintesc prima noapte cand o dormit la mine si am inceput sa facem lista cu cine ne-ar placea sa ne culcam si cu cine nu si sa radem de toata lumea. Imi amintesc cat de fericita eram cu ea in unele momente. Imi amintesc ca mi-i dor de noi deja.

Dupa prima tura..

2009-05-31T16:13:00.006+03:00

Ieri m-am angajat din nou. In acelasi loc ca si vara trecuta, cu partile lui bune si partile lui proaste. Macar cunosc oamenii, stiu la ce sa ma astept, stiu cum sa procedez in anumite situatii si nu mai trebuie sa mai trec prin perioada aceea de acomodare, pe care o urasc. Nu-mi plac oamenii noi la bucata, si cu atat mai putin un colectiv de oameni noi. Plus, imi trebuiau bani, ma saturasem sa stau degeaba si cu dintii la stele.
Probabil scriu un pic mai ciudat astazi, asta fiind din cauza ca n-am dormit deloc noaptea asta, decat o jumatate de ora la terasa (unde lucrez), de la 6:45 pana la 7:15, cand m-am trezit cu o durere ingrozitoare de stomac fiindca fumasem doua pachete de tigari ieri, bausem mult suc si mancasem mai nimica. Sa nu mai spun de oboseala acumulata din cauza serviciului, si prin asta nu ma refer numai la servit, cat si la perioada de stat degeaba. Ii asa aiurea dupa un numar de ore de munca, dupa ce esti rupt de oboseala si iti simti corpul ciudat, sa stai pur si simplu pe un scaun si sa te uiti pe geam, asteptand sa treaca orele si sa se faca ora 8 dimineata sa poti pleca acasa. Seamana cu starea aia pe care o ai dimineata, dupa o petrecere, cand stai cu un 3in1 in mana si vorbesti ciudat cu oamenii din jur, care vorbesc la fel de ciudat ca si tine.
Recapituland, la 8 am plecat si de-abia am reusit sa ajung la un taxi, tinandu-ma de burta si mergand oricum in afara de dreapta. Am ajuns acasa, am mai stat la calculator fiindca ma simteam prea obosita ca sa pot dormi (ok, suna ciudat, dar toti stim ca asa ii), m-am culcat pe la 9 jumate si m-am trezit la 12 jumate (aici trebuie sa-i adresez multumiri speciale Geaninei, care m-a sunat pe toate telefoanele posibile si imposibile, pana a reusit sa ma faca sa trec peste ignoranta pe care ma hotarasem sa o acord zbarnaiturilor de pe scaunul de langa. da, am telefoanele pe vibratii mereu.) Am mai frecat menta o perioada, dupa care a trebuit neaparat sa cobor sa iau verdeturi pentru salata. Am luat tramvaiul o statie, adica vreo treime de kilometru, asa de obosita is.
Si acuma stau. Si scriu. Aveam in minte de ast-noapte ceva chestii pe care vreau sa le analizez, legat de viata din jurul unei terase (nu la propriu, evident.), dar n-as putea-o face acuma nici sa ma ameninte cineva ca ma oboseste mai tare. Nu cred ca s-ar putea.

P.S.: Vreau sa fumez si nu pot fiindca mi-i rau. God damn it! I wanna smoke!

P.P.S.: Imi era dor de melodia asta (stiam originalul de la Simon&Garfunkel). Nu, nu urla, puteti sa-i dati toti "play".

Varianta asta suna mai bine. Merci, Goro.

M-am obisnuit.

2009-05-28T22:48:00.003+03:00

Aprind ultima tigara pe ziua de azi si incerc sa ma opresc din tremurat. Mi-i zilnic rau, indiferent daca ii foarte cald sau nu, indiferent daca am mancat sau nu. Nu mai conteaza, m-am obisnuit. M-am obisnuit sa nu-mi pese de sanatatea mea. In fond, n-am de gand sa traiesc 100 de ani. 50 is mult prea suficienti, si nici nu m-am gandit vreodata ca as ajunge pana acolo.
M-am obisnuit sa nu cred in viitorul meu. M-am obisnuit sa fiu incapatanata in anumite privinte, chiar daca la un moment dat imi dau seama ca gresesc. M-am obisnuit cu monotonia, o detest si nu fac nimica pentru a o schimba.
M-am obisnuit sa ascult o melodie pe repeat ore in sir si sa-mi spun ca m-am saturat de ea. Si a doua zi sa o ascult iara. M-am obisnuit sa vorbesc cu oamenii fara a verbaliza ideile. Si dandu-mi seama ca ei nu ma aud. Mananc zilnic aceeasi mancare cu care m-am obisnuit de foarte mult timp si stiu ca-mi face rau. Dar continuu. Tin la oameni care stiu ca nu tin la randul lor la mine la fel, dar m-am obisnuit asa, si nu as renunta la ei pentru nimic in lume. Cand fac o schimbare, de cele mai multe ori, nu sunt de acord cu rezultatul final. Dar ma obisnuiesc.
Ma mint zilnic ca imi place viata mea. M-am obisnuit.

Nu-mi pasa.

2009-05-25T14:50:00.006+03:00

O venit caldura. Si mie mi-i rau. Cand mi-i rau, nu-i bine. Nu-i bine nu numai fiindca nu pot manca nimica, dar mai ales fiindca daca mi-i rau fizic, atunci raul psihic vine de la sine. Poate ii prea mult zis "raul psihic". As descrie chestia asta ca fiind o stare. O stare formata din mai multe stari diferite.
In primul rand, imi vin in cap foarte multe intrebari legate de viata mea.
"Cum am ajuns aici?"
"Ii bine unde am ajuns? Imi place?"
"De ce is asa acuma? Ar fi mai bine altfel?"
"Oare X are mai multa dreptate decat Y?"
"Ar trebui sa-mi pese ce zic X si Y?"
"Dar chiar daca stiu ca-mi pasa de ce zic X si Y, imi pasa mie cu adevarat? Vreau sa fac vreodata ceva in sensul asta?"
Azi ii spuneam Dianei ca ii cel mai egoist om pe care-l cunosc. Si asta nu vizibil, ci adanc in personalitatea ei. Mi-a zis ca toti suntem asa. Asta ma face sa ma intreb daca nu cumva eu sunt cel mai egoist om pe care-l stiu. Ar fi si asta o varianta destul de plauzibila.
In ultima vreme nu mai am sentimente si trairi intense. Sunt acei oameni la care tin, stiu ca tin la ei, stiu ca as face multe lucruri pentru ei, dar toate astea fara entuziasmul pe care-l aveam inainte. Si ceva nu-i bine aici.De fapt, cam nimica nu mai este bine in ultima vreme.
Am ajuns la concluzia ca nu-mi prea mai pasa. Imi pasa numai sa am bani de mancare si tigari. Si sa am cu cine sa ies in oras si sa ma simt bine. Si prin asta, ma refer la statul la o scara de bloc si vorbit tampenii. Chestii superficiale. Si atat.
Imi incep fiecare zi trezindu-ma, uitandu-ma la ceas, si gandindu-ma "Ce fac azi?". Zambesc, si-mi raspund: "Nu-mi pasa."

1.

2009-05-24T00:50:00.002+03:00

Minimalizeaza fereastra si asculta.

Ce-ai zice daca..

2009-05-22T19:30:00.003+03:00

Ce-ai zice daca te-as lega la ochi, te-as lua de mana si te-as duce intr-un loc. Unde? Sunt multe variante. Poate pe o pajiste intinsa, unde tot ce ai vedea in jurul tau ar fi albastrul perfect al cerului si verdele ierbii. Poate am merge mult timp si tot ce ai auzi ar fi ecoul pasilor si atunci cand te-as dezlega la ochi tot ce ai vedea in jurul tau ar fi intunericul, si ti-as sopti la ureche ca vom ajunge intr-un loc ce te-ar uimi cu siguranta. Sau poate te-as duce undeva sus de tot, si primul lucru pe care l-ai realiza ar fi ca daca mai faci un pas ai sa cazi. Cum ai reactiona?

Asa?

Doua.

2009-05-20T22:58:00.000+03:00

Imi place sa beau. Cu masura. Imi place senzatia de dupa doua beri. Atata, nu mai mult. Imi place cand merg pe strada foarte repede, stiind ca trebuie sa ajung acasa in cel mai scurt timp. Desi nu-mi pasa daca o sa ajung acasa tarziu. Da' totusi eu merg repede. Imi place sa ascult muzica la mp3, fara a constientiza ca de obicei melodia. Imi place cand deodata realizez "Aaaa.. da! Ii melodia X." Imi place cand ma uit la oameni si ma gandesc "Uite un om pe o banca.. ok."
Imi place cum gandesc cand is ametita. Nu beata, aia n-am facut-o decat o data, si n-am de gand s-o repet. Mi-o fost prea rau a doua zi.
Azi am baut doua Silva bruna, cred ca ii destul de ok. Si tot ce imi mai doresc ii sa ma culc. Am avut o zi asa obositoare azi, incat tot ce-mi mai ramane de facut ii sa ma ridic de pe pat, sa ma schimb si sa ma pun in pat la somn. Ar fi o idee buna.

Insomnia

2009-05-18T03:11:00.000+03:00

Ii trei noaptea si eu inca nu m-am culcat. Mi-i putin somn, dar parca nu am chef sa dorm. M-am tot plictisit pana la ora asta si nici maseaua nu-mi da pace. Am trei ore de somn si stiu ca maine o sa fiu rupta de oboseala. Si totusi nu-mi vine deloc sa dorm.
Cand eram mica nu-mi amintesc sa-mi fi citit mama povesti ca s-adorm. Dar acuma parca imi doresc asta. Parca as vrea intr-o noapte pe cineva langa mine care sa-mi citeasca din cartea mea de povesti preferata. Da, eu inca citesc povesti. Pentru ca nu toate povestile is de genul "Fat-Frumos si Ileana-Cosanzeana. si Calul." Am citit de-a lungul timpului multe povesti, ale diferitelor culturi si popoare, dar preferatele mele raman "Basmele fermecate rusesti." Cred ca o sa-mi amintesc toata viata titlul uneia dintre ele. "Du-te-acolo - nu stiu unde, adu-mi aia - nu stiu ce." Cred ca o sa tin minte mereu titlul asta fiindca ma caracterizeaza. Ii sinteza vietii si gandurilor mele, de fapt.
Is cea mai indecisa persoana pe care o cunosc. In afara de mancare sau haine, ii ceva de genul "cum vrei tu" sau "unde vrei tu". Chestia asta o sa ma afecteze destul de mult pe viitor fiindca mi-i greu sa iau o decizie importanta si de aia fac dupa cum imi dicteaza primul impuls. De-abia dupa aia analizez ce am facut si cum era mai bine, si ma consolez cu un "soarta" spus din inima.
Acuma-i aproape trei juma'. Doua ore juma' de somn ramase. Sa ma culc, sa nu ma culc..

Remember!

2009-05-12T18:09:00.000+03:00

Simt tot mai mult dorinta, aproape nevoia de a merge undeva unde n-am mai fost. Totul mi se pare asa de plictisitor in ultima vreme. Vreau sa schimb ceva, vreau sa.. nu stiu. Cred ca de aia am si fost la plaja. Ca sa schimb ceva. Culoarea pielii. Si tot de aia o sa ma si tund. Din ce in ce mai scurt, pana o s-ajung sa-mi para rau.
Nu credeam asta, dar de fapt ma plictisesc foarte usor de lucruri. Si asta nu are sens. Is chestiile pe care le fac in fiecare zi, chestiile mele care-mi plac. Si care ma plictisesc in acelasi timp, se pare. Dar totusi le fac, constientizand cat de plictisita sunt de ele.
Imi place sa citesc, dar de ceva timp nu mai gasesc nicio carte care sa mi se para intr-adevar interesanta. Imi place sa ma uit la filme, desi si ele mi se par in acelasi timp faine si plictisitoare. Nu inteleg ce se intampla, chiar nu are sens.
Mintea mea are un mod de a functiona foarte ciudat. Am inceput sa uit din ce in ce mai repede lucruri, in schimb imi amintesc idei si imagini. De fapt, imagini ii mult spus. Construiesc imagini pe baza franturilor de idei. Si a franturilor de ganduri din momentele respective. Totusi lucruri care s-au intamplat acuma ceva timp imi vin in minte foarte usor. Imi amintesc cu claritate senzatii si imagini trecute. Imi amintesc stari si ganduri. Imi amintesc fragmente de dialoguri si sunete. Si asta mi se pare al naibii de ciudat. Fiindca nu-mi amintesc lucruri din dimineata asta, de exemplu.
Cateodata ma uit la pozele pe care le-am facut si imi citesc arhiva de messenger. Cred ca o fac fiindca vreau sa recapitulez o parte din viata mea pe care am uitat-o. O parte destul de recenta.
Probabil asta ii motivul pentru care fac atatea poze. Ca sa nu uit.

Jurnal de plaja

2009-05-10T20:38:00.000+03:00

Ar trebui sa fii aici ca sa-i vezi. Norii. Au astazi o forma atat de deosebita. Poate asa am intelege. Ce? Nu stiu. Totu-i asa de linistit aici. Si pare atat de departe.
Esti singur cu tigara. Si asta iti da o senzatie unica. Pasarile zboara deasupra ta, dar tie nu-ti pasa. Nu le bagi in seama. Tot ce conteaza sunt norii. Norii care acopera soarele. Soarele este foarte important pentru tine. Mai sunt si masinile de acolo, de jos. Le auzi cum trec si asta iti place. Iti place ca esti singur in pielea goala aici, sus. Si desi la inceput detestai ideea de a sta atata timp singur, fara ocupatie, doar cu gandurile tale, acum iti place.
E asa cald aici. Simti cum soarele iti acopera fiecare por al pielii tale. Dar te-ai obisnuit si nu te mai deranjeaza senzatia de fierbinte. Studiezi cerul, ti se pare diferita culoarea lui, Dar cerul ii albastru, ca in fiecare zi. Si totusi altfel.
Si mai este si frica. Ti-e frica. Ti-e frica sa nu vina cineva si sa te vada aici sus, asa, gol. Desi stiu ca nu te-ar deranja ideea-n sine, poate chiar ti-ar face placere. Si totusi nu-ti doresti asta. Si-ti mai este frica si ca atunci cand cobori, usa sa fie incuiata. Daca usa o sa fie incuiata, atunci o sa trebuiasca sa stai toata noaptea aici, sus. Si la noapte n-o sa mai fie nici un soare care sa-ti incalzeasca pielea. La noapte n-o sa ai decat o pereche de pantaloni scurti si un tricou. Si o pereche de chiloti. Daca o sa fii nevoit sa ingheti singur aici, sus? Cum o sa fie? Cum o sa fie sa petreci o noapte rece dupa o zi fierbinte pe bloc?

Si-mi doresc iara.

2009-05-08T16:00:00.000+03:00

Si-mi doresc iara sa simt sentimentul acela de libertate. Sa merg in locuri noi. Sa fac ceva ce n-am mai facut pana atunci. Sa privesc cerul si sa rad de tot ce-nseamna viata mea. Sa stau sa analizez o frunza rupta la intamplare dintr-un boschet de pe marginea drumului. Sa uit de lucrurile ce-mi aglomereaza mintea si sa-mi aud numai vocea fredonand o melodie. Sa stau intinsa pe iarba si sa simt racoarea pamantului de sub mine. Imi doresc sa nu-mi mai pese.

Pseudo-dimineata de azi

2009-05-05T01:32:00.000+03:00

Incerc sa-mi revin. Nu vreau, dar trebuie sa ma trezesc. Am visat niste chestii aiurea, chestii care nu aveau sens, dar totusi m-au facut sa ma trezesc cu sentimentul acela de "ia-ma-n brate! acuma!"
Nu-mi amintesc cand o fost ultima oara cand am visat asa ceva, si nici nu vreau. Urasc visele astea si urasc faptul ca peste vreun sfert de ora trebuie sa ma culc la loc. La naiba, ii 1 juma' noaptea si eu maine am matematica prima ora. O sa dorm ca dracu' si o sa fiu iarasi obosita maine. Ma doare capu'. Am luat un calciu efervescent fiindca-i singura forma de aparenta mancare din jurul meu.
Sper ca maine n-o sa-mi amintesc prea multe din toate astea, desi stiu sigur ca primul meu gand de dimineata o sa fie "Mavy, te rog eu data viitoare cand te culci, incearca sa nu-ti mai autoanalizezi viata in halu' ala. Mai usurel cu ganditu' ca nu face bine". Mintea mea functioneaza in ultima vreme intr-un mod prea ciudat ca sa ma mai chinui s-o inteleg.
Am fumat o tigara, acuma o aprind pe a doua. Vad ca starea de anxietate n-are de gand sa-mi treaca, desi incet-incet se transforma in nervozitate si atat, fara frica. Ma gandesc ca maine la scoala n-o sa am bani si deja parca vreau sa fac timpu' sa treaca mai repede. Imi cad ochii in gura de somn si mai mult casc decat fumez. Vreau sa dorm, da' stiu ca s-ar putea sa visez ceva asemanator. Si nu-mi mai doresc sa vad pisici intorcandu-se pe dos la propriu, una pe alta. Cel putin nu azi.

Greva?

2009-05-04T15:25:00.000+03:00

Se pare ca greva este un subiect extrem de misterios. Toti vorbesc despre el, dar nimeni nu poate da un raspuns clar la intrebarea "Ok, deci maine venim sau nu la scoala?". O varianta de raspuns vag ar fi: "Uitati-va la televizor, daca ii greva, nu veniti." Si il numesc vag fiindca ii foarte probabil ca, oricat ar spune la stiri ca nu se fac ore, la noi in liceu tot sa se faca. Liceul nostru, Liceul teoretic "Vasile Alecsandri" - Iasi, este o institutie de invatamant deosebita. La noi se fac ore chiar si de Pasti, in ciuda faptului ca elevii celorlalte scoli din oras inca mai au vacanta. Si chiar de la prima ora ni se spune ca din pacate s-a hotarat prea tarziu ca nici noi sa nu venim la scoala, si astfel, elevii neputand fi anuntati, hotararea nu a putut fi pusa in practica. Cel mai probabil asa se va intampla si maine. O sa mergem la scoala, ca niste elevi silitori si devotati sistemului perfect de invatamant din Romania, si ni se va spune "Ne pare rau, dar nu am avut cum sa va anuntam ca nu se fac ore azi. Dar daca tot ati venit, de ce sa pierdem ocazia de a mai preda ceva? De ce sa nu fructificam timpul castigat?".
Visez la o scoala perfecta, in care sa se poata lua hotarari la timp, in care sa fim fericiti toti, cu mic, cu mare: elevi, profesori, femei de serviciu, secretare, gardieni. Ca o mare familie.

Revenind la oile noastre, probabil maine o sa merg totusi la orele de mate si apoi o sa plec. O alta zi perfect stricata.

O poza, o iarna

2009-05-02T19:05:00.000+03:00

O simpla iarna. Iarna anului 2008.
Hm.. Ce-ar fi daca iarna n-ar fi asa frig? Ce-ar fi sa fie tot anotimpu' zapada, sa ne imbracam ca de iarna, da' totusi sa nu fie frig. Dar nici cald. Sa fie asa, o atmosfera ciudata.
Imi place iarna. Iarna imi aduce aminte de copilarie, iarna ma simt fericita cand imi trece vantu' prin par si cand imi ingheata mainile pe lanturile unui scranciob parasit de toti ceilalti. Imi place sa merg cu parul desprins si sa vad fulgii asezandu-se usor pe el, imi place sa simt umezeala intepatoare a firelor atingandu-mi fata. Imi place sa vad orasul acoperit de zapada printre particelele de gheata cazand din cer.
Probabil voi ramane mereu copil. Sau poate numai imi va placea mereu sa ma cred copil.

Si amintirile dor.

2009-05-01T18:27:00.000+03:00

Stau cu tigara in mana si ma gandesc de ce am facut blogul asta. Singurul raspuns plauzibil care imi vine in minte ii faptul ca periodic simt nevoia sa scriu chestiile care-mi trec prin cap. Si le scriu pe hartiute care sfarsesc prin a fi rupte din caietul in care se aflau si aruncate la cos.
Odata am tinut un jurnal, dar am renuntat. Am renuntat fiindca un jurnal doare prea mult. Un jurnal ii locu' unde peste o anumita perioada de timp regasesti lucrurile cele mai dureroase si fericirile prea trecatoare. Si atunci de ce mai tin oamenii jurnale? Probabil fiindca sunt masochisti. Toti avem o doza mai mare sau mai mica de masochism in caracterul nostru, chiar daca o constientizam intr-o mai mare sau mai mica masura. Ne place sa ne amintim de momentele frumoase ale vietii noastre, dar nu realizam ca si asta doare. Doare fiindca acele clipe nu se vor intoarce niciodata. Si ne place si sa simtim acele stari de singuratate, acele sentimente de dor, de ura, de speranta, de dorinta pe care le aveam cand scriam in acel jurnal. Citind insemnarile facute pe foaie imi amintesc lacrimile care-mi curgeau pe obraz in fiecare noapte cand stateam singura in fata calculatorului si imi doream sa am o alta viata. Acum am o alta viata. Am plecat de acasa, sunt mai libera. Si totusi nu voi simti niciodata libertatea in forma ei adevarata. Poate doar cateva clipe. Libertatea este ca fericirea, o poti simti cateva clipe, dar apoi totul dispare. Raman doar amintirile. Si amintirile dor.